Skiathos – insula în care merită să revii

Skiathos – insula în care merită să revii

Pe la început de mai, odată cu încălzirea vremii, mi-a venit, ca în fiecare an cheful de plimbări și a revenit, desigur și dorul de mare. Și pentru că singura țară care ridica restricțiile pandemice la vremea aia era Grecia am zis ok, let’s go! Nu aveam chef de schimbat avioane, de nopți intermediare de cazare în Atena, așa că am amânat deocamdată proiectul Astypalea și ne-am orientat spre destinații în care se poate ajunge comod și rapid, cu charter. Și atunci s-a aprins beculețul: Skiathos! Mai fusesem în 2016 cu autocarul, dar de vreo câțiva ani îmi doream foarte mult să aterizez pe pista de aeroport cea mai scurtă din Europa cu care se laudă aeroportul A. Papadiamantis, adică exact locul în care a încolțit în mintea mea în 2016 ideea de a încerca zborul cu avionul de care înainte nici nu voiam să aud.

Și iată-ne pe 28 mai 2022 îmbarcându-ne în avionul Tarom care, în doar o oră și 10 minute avea să ne ducă de la București în Skiathos. Cum spunea și pilotul, un paradis atât de aproape de capitala României.

Preț și locație sejur. Transport cu avionul, 7 nopți de cazare și transfer aeroport-hotel-aeroport au costat cam 360 € de persoană. Se găseau sejururi de la 280€ până la 1600 € de persoană la hotel de 5 stele, dar știu hotelul (Skiathos Princess) și vă spun din start că la prețul ăsta (doar cu mic dejun inclus) nu merită. Vila pe care am ales-o este exact cea la care am stat și în 2016, aflată în stațiunea Agia Paraskevi, chiar peste drum de frumoasa și întinsa plajă cu nisip. Se numește Panos Resort și ne-a plăcut pentru poziția foarte bună – la mai puțin de 100 m se regăsesc 2 supermarketuri, câteva taverne din top 10 pe tripadvisor, tot la câțiva pași sunt și stațiile autobuzului cu care te poți deplasa pe insulă. Complexul oferă canere basic, curate, exact cât îți trebuie ca să te odihnești noaptea și să bei o cafea sau să servești micul dejun pe balconul cu vedere la mare. Camera mică, baia micuță și curată, o grădină frumoasă cu lamâi, rodii, dar și o piscină cu câteva șezlonguri. Proprietarul e un tip ok, are și un bar la care se pot servi sucuri, beri sau cocktailuri preparate de el. Știe engleza foarte bine, nici nu s-ar putea altfel, ținând cont că majoritatea turiștilor de pe insulă sunt britanici, câțiva francezi și câțiva nemți. Români nu am văzut/auzit foarte mulți, dar erau oricum mai mulți decât în 2016 și nu știu dacă să mă bucur sau nu de asta.

vederea din camera noastră de la Panos Resort

Prețuri mâncare. Mare jale și panică pe forumuri, prin presă și pe facebook referitor la scumpirea mâncării în insulele grecești. Ce pot să vă spun e că insula Skiathos a fost și în 2016 mai scumpă decât Thassosul din 2015, decât Parga din 2016 și mai scumpă decât ceea ce aveau să fie Lefkada și Corfu în 2017 sau Evia în 2018. Mai mult ca în Skiathos am plătit doar în Agistri în 2019. Se vehiculează pe internet sume de 80- 100 euro la o masă la tavernă în Grecia în 2022 pentru 2 persoane prin Paralia Katerini (la câți români merg acolo ar trebuie s-o redenumeasca…gen Paralia Caterinei sau ceva :))). Ei bine, eu vă spun că depinde ce și cât vrei să mănânci. Dimineața e mai mult decât ok să te aprovizionezi de la supermarket cu brânzeturi grecești, iaurturi, miere, unt, humus, șuncă, roșii, ardei și pâinici proaspete. La prânz sau seara noi am mâncat foarte bine și suficient la taverne fără să plătim mai mult de 35 € cu tot cu bacșiș pentru 2 persoane. Porții mari, uneori nici nu puteam să manânc tot, câte o carafă cu vin, bere sau ouzo, iar din partea casei (văd că încă și-au păstrat obiceiul) peste tot am primit înghețată sau prăjiturele, oricum pe mine subiectul nu mă interesează pentru că nu mănânc dulciuri decât extrem de rar. Și ca să vă faceți o idee postez aici prețuri și câteva poze cu mâncărurile delicioase pe care le-am savurat acolo. Sigur că dacă ești genul care vrea nu știu ce specialități de vită, homari și alte finețuri, sau nu stiu ce soi de vin de fițe, plătești și câte 30-40 € o porție de mâncare. Dar dacă mănânci normal, cât să ai suficiente forțe pentru excursiile din ziua următoare, nu ai cum să depășești 40€ pentru o masă.

brânză prăjită cu dulceață de roșii, 8€
Riganato de porc cu garnitură – 15 €. Porția a fost imensă, iar de gust nu nai spun – carne super fragedă și suculentă, gătită lent cu tot felul de mirodenii…o nebunie :))
vânătă umplută cu carne și sos bechamel și garnitură de cartofi copți – 9€
tradiționala și gustoasa mousaka – 12 €

Taverne pe care le recomand în Agia Paraskevi, în ordine descrescătoare a preferinței: Green Park, Platanias, Maistrali, Kohyli, Mesostrato. Pe tipul care servea la Green Park l-am urât în prima seara pentru că părea super-încrezut, mergea numai cu nasul pe sus și avea așa, un aer de zeu grec, deși părea și un pic cam feminin, whatever…:)) dar după ce am mâncat în a doua seară acel Riganato ne-am împrienit pentru că mi-a spus că e felul lui de mâncare preferat și era super încântat că mi-a plăcut si mie :)) Oricum, tipul e foarte profi și, cu tot dramatismul și teatrul din gesturile lui, se pricepe foarte bine la explicat și la recomandat mâncărurile, iar atmosfera de la Green Park e destul de classy, e răcoare și liniște, muzica bună, în cele din urma m-a cucerit.

Despre insulă. În primul rând este o insula privilegiată ca poziție geografică, situată la Marea Egee în arhipelagul Sporadelor. Și spun privilegiată pentru că are foarte aproape de ea celelalte 2 insule din arhipelag – Alonissos și Skopelos, pe care le puteți vizita fie în cadrul excursiilor organizate, fie pe cont propriu, cu ferryboatul din portul vechi al Skiathos town (capitala insulei) Noi am ales varianta pe cont propriu fiindcă în excursie organizată am fost în 2016 și am vazut atunci Alonisos – de fapt doar portul care este mic și neinteresant, o plajă din Skopelos și Skopelos town care seamănă binișor cu Skiathos Town și este super aglomerat, ticsit cu turiști și magneți chinezești. Un alt motiv pentru care Skiathos este o insulă care merită vizitată este numărul foarte mare al plajelor frumoase, majoritatea cu nisip. Practic toată coasta sudică (cea unde circulă și autobuzul) este plină de plaje dintre care amintesc Megali Ammos (aproape de Skiathos Town), Achladies, Kanapitsa, Agia Paraskevi (unde am fost noi), Vromolimnos, Kolios, Troulos și desigur faimoasa Koukounaries, renumită pentru nisipiul fin și pinii care ajung până pe plajă. Deși am fost la Koukounaries de câteva ori în 2016 și apoi în 2018 în excursia de o zi făcută din Evia, anul acesta nu am mai mers fiindcă pentru gustul meu e prea comercială și aglomerată și am preferat să testăm, cum veți vedea ceva mai încolo, alte plaje de pe coasta nordică de această dată.

Excursii și atracții.

Skopelos – de data asta ne-am orientat spre celălalt port al insulei Skopelos pe care se poate ajunge din Skiathos și anume Glossa. Ferryboatul face cam 30 minute și costă 9€ de persoană pe sens. Pentru orar verificați pe internet sau la agențiile din Skiathos Town, noi am plecat la ora 10.40 din Skiathos. Căutând mereu acea parte mai puțin comercială și mai mult autentică a Greciei (de fapt cam asta caut în toate țările în care merg), m-a atras satul Glossa, cu ale sale case vechi, cu străduțele înguste și cu…nenumăratele scări. Pentru că da, trebuie să vă spun că e un loc situat pe un deal, la 300 metri deasupra nivelului mării și ca să ajungeți acolo urcați din port pe o șosea. Trebuie să aveți o condiție fizică bună, drumul mai ușor e pe șosea cu serpentine, dar la un moment dat apare un traseu care taie șoseaua (T4) și pe care vă recomand să îl urmați ca să ajungeți mai repede. Folosiți însă traseul doar dacă aveți condiție fizică bună, este destul de solicitant pe alocuri, iar pe călduri de peste 30 de grade poate deveni epuizant.

Satisfacția este însă mare pentru cei care urcă pe jos, peisajul este minunat, aveți vederi panoramice super instagramabile cu marea și în plus puteți face din când în când pauze, sub pretextul că faceți poze și astfel vă recăpătați și suflul :))

Nu uitați însă ca atunci când plecați din port să vă cumpărați și niște apă rece, o să aveți nevoie de ea la urcuș. Pentru varianta comodă (sau persoane cu probleme de sănătate) puteți lua un taxi din port. Însă aveți în vedere că și satul este plin de scări, deci chiar dacă ați folosit varianta easy cu taxiul, de la punctul în care vă lasă acesta tot va trebui să mai urcați. Eu m-am bucurat tare mult de această ocazie de a face sport, de a admira priveliștile superbe, iar răsplata a fost pe măsură pentru că sus lângă biserică, după muuulte seturi de scări urcate am descoperit o terasă care tocmai se deschisese în ziua aceea și acolo am băut cel mai bun sirop de vișine ever, făcut în casă. Și pentru că era prima zi din sezon și am lăudat siropul, am primit și o reducere, siropurile au fost 1+1 gratis :))

Iată și câteva imagini din satul Glossa, în majoritatea veți putea admira…trepte :)) Noi le-am admirat și urcat la fața locului și a fost o exepriență interesantă. bonus: case traditionale cu ferestre colorate, flori și pisici.

Excursie în jurul insulei cu vaporașul. Recomand ca și pentru această excursie să mergeți în Skiathos Town și să o luați de acolo, direct din port și nu de la reprezentantul agenției românești pentru că există o mare diferență de preț. La agenție ni se cereau 32 euro de persoană, iar în port am plătit 20 euro de persoană, am achitat un avans de 10 €. Diferența este că dacă achiziționezi excursia de la agenție te preiau ei cu un autocar din apropierea locului de cazare și te duc până în port, iar noi am mers cu autobuzul local, prețul unui bilet fiind de 1,6 euro. Orarul autobuzelor care fac legătura între Skiathos Town și Koukounaries este afișat în stații și în general se respectă, dar e bine să fiți cu 10 minute mai înainte în stații și să aveți în vedere că orele sunt cele de plecare de la cele 2 capete (Koukounaries sau Skiathos Town), deci mai adăugați cam cât estimați că face mașina de la capăt până la stația de la care o luați.

Excursia în jurul insulei este foarte frumoasă, merită să o faceți pentru că veți merge în primul rând la faimoasa plajă Lalaria unde se face o oprire de aproximativ o oră și jumătate pentru plajă și baie în apa cu nuanțe incredibile de albastru și turcoaz. Noi fiind la început de sezon (sfârșit de mai) am avut noroc să nu fie decât 2 vaporașe care au debarcat turiști pe plajă, dar în toiul verii am înțeles că e aglomerație mare. Nu uitați ca în excursie să vă luați crema de plajă, nu prea aveți unde vă adăposti – sunt câteva locuri cu umbră pe sub stânci dar acelea se ocupă primele :)) Evident că nici lichidele nu trebuie să vă lipsească, pe plajă nu veți găsi nimic de cumpărat, dar dacă totuși le-ați uitat, mai aveți o șansă pe vaporaș unde puteți cumpăra de la bar sucuri, beri la prețuri ce-i drept mult mai mari decât de la supermarket.

turcoazul apei – practic nu mai ai nevoie de filtre pentru pozele făcute aici 🙂
celebra stâncă de la plaja Lalaria

Următorul popas al excursiei este la Kastro – cetatea este însă închisă pentru renovare, dar vă puteți bucura de urcușul pînă la ea, pentru că de sus puteți admira marea Egee în toată splendoarea ei. Există și plajă jos, dar nu mi s-a părut ceva spectaculos așa că am preferat (ca majoritatea turiștilor de aștfel) să facem o plimbare până pe stânci, ca să admirăm panorama. Pe plajă este și o tavernă dar urăsc aglomerația și nu am avut chef să stau la coadă pentru o bere, așa că am luat de pe vaporașul nostru și ne-am răcorit. Aproximativ 2 ore aveți de stat și la Kastro, timp suficient să vă plimbați, să faceți poze și să mâncați sau să beți ceva.

drumul spre Kastro
traseul și panorama asupră Mării Egee
cetatea
plaja cu nisip grunjos, gri, nu foarte atragător

Ultima oprire din program este într-un sat tradițional (spun ei) de pe continent în regiunea Pelion și când am auzit asta m-am bucurat pentru că deja mă vedeam plimbându-mă pe străduțe pietruite, printre case cu bougainvillea dar … nu. Satul este de fapt o stradă cu câteva case, 2 taverne și un supermarket. De fapt oprirea aceasta are strict scop comercial, pentru ca turiștii să meargă să mănânce la una din taverne (pentru că ni s-a spus că doar una este bună, la cealaltă să nu mergem că n-ar fi mâncarea proaspătă). Evident că taverna recomandată era deja full când am ajuns noi (mai erau și alte ambarcațiuni care aduseseră turiști) și ar fi trebui să stăm la coadă ca să prindem un loc. Așa că am trecut peste interdicția de a nu mânca dulce și m-am răcorit cu o înghețată de la supermarket. Cele 2 ore de popas au trecut destul de greu, nici nu am făcut poze pentru că nu aveam la ce, dar una peste alta, excursia cu vaporașul merită pentru că aveți ocazia să vedeți locuri la care altfel nu puteți ajunge decât dacă alegeți să închiriați mașină, iar la plaja Lalaria unica modalitate este doar pe apă.

O altă activitate pentru care merită să dedicați o zi este plimbarea prin Skiathos Town. Străduțele au un farmec aparte, case colorate, flori, magazine cochete și multe pisici :))) Puteți merge și spre aeroport să peiviți avioanele care aterizează și decolează chiar pe deasupra voastră, dar atenție mare să nu depășiți zonele semnalizate ca fiind sigure, s-au întâmplat destul accidente.

Oferta de taverne și baruri este extrem de bogată și va fi chiar dificil să alegeți un loc în care să vă opriți să mâncați sau să beți ceva.

Noi am preferat o locație chiar în prima linie, cu vedere la mare, la port și la Peninsula Bourtzi. În general între orele 17-20 veți găsi oferte Happy Hour astfel că în loc de 10-12 euro veți plăti doar 5-7 euro pentru un cocktail. Recomand Goldfish și Rock N Roll, acolo am fost și ne-a plăcut, cu mențiunea că la Rock N Roll veți plăti mai mult și nu aveți vedere la mare, dar barul este situat pe niște trepte, cu pernuțe colorate, foarte frumos și boem.

Mojito cu căpșuni la Goldfish

Pentru iubitorii de înghețată recomand gelateria Fregio, nu mai știu exact cât am plătit, dar știu că ne făcusem noi un calcul și era cam la fel cu gelateriile bune din București, doar că înghețata ni s-a părut mult mai gustoasă, poate și datorită faptului că eram în vacanță, în Grecia :)))

Nu puteți ajunge în Siathos Town și să ratați biserica Sf. Nicolae (Agios Nikolaos), mai ales că de acolo de sus aveți o frumoasă panoramă asupra peninsulei Bourtzi, a portului, a insuliței Tsougria și a orașului. Skiathos.

Și pentru că am vrut să fie o vacanță activă, ne-am hotărât într-o altă zi să mergem pe jos la o plajă de pe cealaltă parte a insulei acolo unde nu se poate ajunge cu autobuz pentru că nu există :)) și am ales plaja Mikros Aselinos. Până acolo se poate ajunge astfel: fie pe jos, fie 2 stații cu autobuzul până la Troulos, apoi pe jos până la plajă. În total sunt vreo 5-6 kilometri. Drumul este pe șosea asfaltată, până la un punct mai sunt și case, vile, după care mai mult pădure, nici mașini nu prea trec :)) Plaja nu e ceva spectaculos, e ceva mai sălbatică și puțin aglomerată, dar apa era cam agitată și se vedea că e adâncă foarte aproape de mal, deci nu e recomandată celor cu copii mici sau celor care nu știu să înoate. Sunt și sezlonguri și o tavernă care se deschide la ora 13.30, deci luați-vă apă rece și ceva de ronțăit de la un supermarket din Troulos, pe urmă nu veți mai avea de unde.

Plajă la noi în Agia Paraskevi am făcut de vreo 3-4 ori, ultimele 2 fiind in penultima zi de vacanță. Plaja e foarte întinsă, cu nisip fin apa frumoasă și liniștită ( ultimele 2 zile era ca o oglindă) și intrare lină în apă preț de câțiva metri dupa care se adâncește binișor.

plaja Agia Paraskevi – vedere panoramică

Alte lucruri care ar mai putea fi făcute într-o excursie în Skiathos ar fi: plajele Agia Eleni, Mandraki sau Elia unde se pot admira și fotografia apusuri superbe ( se merge până la Koukounaries cu autobuz, apoi pe jos sau puteți inchiriați mașină sau atv dacă sunteți mai comozi). Insulița Tsougria are câteva plaje frumoase cu nisip și se poate vizita luând o barcă din port. Barca vă lasă la una din plaje apoi vă intoarceți tot cu ea după amiaza sau seara.

Pentru iubitorii de animale există un adăpost – Skiathos Dog Shelter. Faceți și o plimbare pe munte și puteți dona bani sau alimente pentru căinii și pisicile de acolo. Atunci când temperatura este sub 31 grade în schimbul donațiilor puteți plimba un câine pe munte timp de o oră. Pentru mai multe detalii si program intrați pe siteul lor.

Și ar mai fi multe lucruri de scris, dar dacă v-a plăcut ce am scris până aici, cred că mai bine ar fi să rezervați o vacanță în Skiathos și să le descoperiți singuri 🙂

Agistri sau 14 km pătrați de paradis la o oră de Atena – activități pe insulă și în împrejurimi

Agistri sau 14 km pătrați de paradis la o oră de Atena – activități pe insulă și în împrejurimi

La cererea unei cititoare, revin azi cu partea a doua a articolului despre vacanța din Agistri, iulie 2019.

O să vorbim puțin despre cazare – Hotelul Vasilaras – aflat foarte aproape de port și plajă, cotat cu 4/5 pe Booking și cu același punctaj și pe Tripadvisor. Este un hotel destul de mare, bine amplasat cum vă spuneam, dar este ceva basic – nu vă așteptați la lux. Am fost mulțumiți de camera cu dimensiuni generoase, curățenie se făcea zilnic. Exista și o zonă delimitată pentru luat masa (nu am folosit-o) unde era și un frigider foarte util pentru păstrat bătuturile reci, nu clasicul minibar pe care îl regăsim în general în vilele și hotelurile grecești. Baia nu foarte mare, dar curată și mai încăpătoare decât în alte locații din Grecia. Puteți vedea din poze cam despre ce e vorba, pentru cineva care nu caută lux și petrece doar noaptea în cameră este mai mult decât ok.

Stând la parter am avut și o terasă unde serveam dimineața micul dejun, camerele de la etaj aveau din ce am văzut, balcoane. Hotelul este o afacere de familie: Maria, soțul ei, copiii și familiile lor. Toți sunt foarte prietenoși și amabili, însă doar Maria știe engleză, lucru care, așa cum vă spuneam în prima parte (las aici linkul despre cum am ajuns în Agistri , ne-a fost de mare folos, datorită Mariei am reușit să ajungem cu bine pe insulă, în ciuda grevei navale din chiar ziua plecării noastre. Soțul ei este căpitan, are o ambarcațiune cu care face excursii în jurul insulei și cu aceasta ambarcațiune ne-a luat dintr-un mic port al Atenei și ne-a dus în siguranță în micuța și frumoasa insulă Agistri în care aveam să petrecem o săptămână de relaxare.

Pentru că, dacă alegeți o excursie în Agistri trebuie să știți că acesta este cuvântul care descrie perfect locația: relaxarea.

În ciuda dimensiunii foarte mici, insula Agistri are multe plaje, pentru toate gusturile. Veți găsi aici plaje cu nisip fin (cum este cea din apropierea hotelului Vasilaras – plaja din apropierea portului, numită Skala). E o plajă mare, atât cu locuri pentru șezlonguri și umbreluțe, cât și cu loc din belșug pentru cei care vor să simtă cădura nisipului prin prosop 🙂 Intrarea în apă este lină, apa nu era adâncă și nu prea au fost valuri cel puțin când am fost noi, astfel că această plajă e potrivită pentru cei care nu știu să înoate sau pentru copiii mici.

Plaja Skala are în apropiere și o biserică mare, astfel că pozele făcute aici surprind foarte bine esența Greciei – albastrul cupolei, turcoazul mării, nisipul.

După ce treci de zona Skala, cât ține drumul spre celălalt port (Megalochori) plaja este mai îngustă, cu pietriș. sunt și acolo zone cu șezlonguri unde poți sta, contra unei consumații de la barurile de pe partea cealaltă a drumului.

Pentru amatorii de aventură, drumeții și plaje mai sălbatice (în sensul de neorganizate, pentru că lume era destulă și acolo) există plaja Halikiada, la care se ajunge după ce urci pe un drum în dreapta portului Skala, treci de niște vile tradiționale foarte drăguțe (unele cred că oferă și cazare) și traversezi o pădure situată pe dealuri. De altfel, Agistri e o insulă recomandata pentru cei care preferă mișcarea în aer liber, oferind posibilitatea de a merge fie pe jos, fie cu bicicleta. În weekend am văzut mulți greci care veneau din Atena aici pentru o zi de plajă sau drumeție.


Drumul nu este dificil, din ce îmi amintesc a durat cam 30-40 minute, cu tot cu mici opriri pentru poze. În pădure am văzut și o zonă cu corturi, la fel și pe plajă, probabil că se poate campa, nu știu însă dacă asta se făcea clandestin sau contra cost 🙂

Plaja Halikiada este tot cu pietriș, se află sub o stâncă, așa că aveți grijă la ora la care mergeți, dacă vreți să prindeți soare, poza făcută de mine este la ora 18. Nu o să găsiți aici baruri sau chioșcuri așa că trebuie să vă luați la voi apă și eventual ceva de mâncare dacă vreți să petrecți mai mult timp. Nu am coborât până la plajă pentru că am plecat în papuci și coborârea era destul de abruptă, unii dintre cei care urcau înpoi de acolo aveau bocanci, așa că aveți grijă și la aspectul acesta. Seamănă puțin cu plajele celebre din Lefkada și pun pariu că atunci când bate soarele apa are o culoare superbă.

O altă atracție a insulei Agistri este insula privată Aponisos, conectată de Agistri printr-un pod de lemn. Se poate ajunge și pe jos (erau 7-8 km de la hotelul unde am stat), am văzut persoane care făceau asta, dar nu are rost pentru că există autobuze care merg până acolo sau, dacă vreți, mai fac opriri și la alte locații de pe traseu: plaja Dragonera și satul Limenaria. Eu nu le-am vizitat, dar știu că Dragonera e o plajă cu pietricele, dispunea de posibilitatea de campare gratuită și de o tavernă. Nu mi s-a părut nimic spectaculos din pozele și descrierile găsite pe internet așa că nu am fost, din ce am înțeles e preferată de tineri hippioți, un fel de Vama Veche de la noi, înainte să se strice și aia 🙂

Dar să revenim la Aponisos, am mers cu autobuzul care are stație în centru în fața bisericii și circulă o dată pe oră, programul fiind afișat în stație. Prețul unui bilet era în 2019 de 1,5 euro pe sens. În iulie autobuzele sunt foarte aglomerate, în august cred că sunt și mai și, atenție la ora la care planificați să vă întoarceți de la Aponisos, dacă vă bazați pe ultimul autobuz e posibil să trebuiască să vă întoarceți pe jos 🙂

Intrarea se face contra unei taxe, 4 sau 5 euro de persoană a fost, în contul căreia am primit acces la un șezlong și o băutură răcoritoare. Există acolo și un bar și o tavernă de unde vă puteți lua sucuri, frappe, bere sau puteți mânca. În ziua când am fost noi erau vrep 35 de grade la prânz (cam așa a fost zilnic în timpul vacanței noastre), nici nu s-a pus problema de mâncare pe căldura aceea, am preferat doar hidratarea 🙂 Priveliștea e superbă și relaxantă, apa are nuanțe minunate, însă intrarea se face de pe scări, nu există propriu-zis plajă, ci doar pietre și stânci. Chiar dacă nu știu să înot, m-am bucurat de câteva ore relaxante pe șezlong, m-am plimbat puțin pe insulă și am admirat peisajul sălbatic, am savurat un mojito, un suc și un freppe, așa că recomand experiența aceasta, după cum vedeți și din poze, merită. Atenție însă la semnalul de telefonie, nu știu dacă s-a mai schimbat ceva de atunci, dar în 2019 era foarte slab spre inexistent.

Un alt lucru pe care l-am făcut a fost o plimbare pe înserat din locația noastră (Skala) până în localitatea Megalochori în care se află portul cu același nume. Distanța este de aproximativ 2 kilometri, se parcurge ușor, pe partea stângă a drumului sunt baruri și taverne, apoi și câteva case, iar pe dreapta este marea. Nu pot uita această plimbare pentru că m-a înțepat un mare bondar, prilej cu care am văzut cât de săritori sunt localnicii, deși nu știau engleză, au înțeles imedat ce s-a întîmplat și mi-au acordat primul ajutor: pansamente și betadină, iar la întoarcere copiii acelei familii au ieșit la poartă și mi-au făcut cu mâna, întrebând: OK? OK?

Megalochori este principalul oraș al insulei, sunt și aici câteva mici hoteluri și vile, mini marketuri, însă eu recomand zona Skala, unde am stat și noi, datorită plajei mari, cu nisip și a portului Skala unde vin feriboturile. În felul acesta puteți merge să vizitați și alte insule, în Megalochori sunt doar Flying Dolphins merg și acestea în anumite locații – în principal Atena –  dar mie nu îmi plac 🙂 Megalochori mi s-a părut mai izolat, deși plimbarea prin sat a fost plăcută iar apusul foarte frumos.

Și pentru că tot vorbeam de vizitat alte locații, într-una din zile am fost în insula învecinată, Aegina, cu feryboatul pornind din portul Skala. Călătoria costă 6 euro pe sens și dureaza maxim 30 minute. Ne-am plimbat pe străduțele colorate ale portului, am mâncat înghețată foarte bună (sunt destule gelaterii și aveți de unde alege) și ne-am întâlnit cu multe pisici drăgălașe. Există și un sit arheologic nu foarte departe de port – cum ieși din port spre stânga, se merge de-a lungul unei străzi, pentru cei care doresc să viziteze o coloană rămasă dintr-un vechi templu al lui Apolo. Tot în acea zonă e și o plajă, am stat puțin dar nu ne-a plăcut pentru că erau valuri  mari, apa cam murdară, nimic comparabil cu plajele din Agistri. Ce mi-a plăcut însă aici în portul Aeginei: casele colorate, multitudinea de magazine și taverne, agitația aia veselă tipic grecească, pe care imediat ce o vezi simți că ești în vacanță.

Cam acestea au fost plimbările, dacă am mai fi avut timp la dipoziție am fi vrut să mai mergem până în Hydra cu feryboatul, eventual și până în Poros. Dar asta ar fi presupus să schimbăm 2 ferry-uri pentru fiecare excursie: unul în Piraeus (ca să ajungem în Hydra) și unul în Aegina (ca să ajungem în Poros). Așa că ne-am gândit să lăsăm Hydra pentru o vacanță ulterioară, din păcate însă o vacanță ulterioară în Grecia nu cred că va mai veni prea curând, sunt dezamăgită de atitudinea autorităților din Grecia – leagăn al democrației – în timpul pandemiei față de propriul popor. Dar aceasta e o altă discuție, revenind la Agistri, în zona Skala sunt o mulțime de taverne și baruri, atât la strada principală și pe malul mării, cât și pe străduțele din planul 2 sau 3. E foarte plăcut să faci o mică plimbare seara, când se mai răcoreste și apoi să te oprești la o masă pe malul mării să servești ceva. De mâncat se mănâncă bine și destul de ieftin, doar băuturile erau  mai scumpe, cam la nivelul din Skiathos – un mojito cu căpșuni era 10 euro dar la  happy hour (până în ora 18 sau 19) era 7-8 euro un cocktail. Înghețata cu fistic este un deliciu și trebuie încercată, atât în Agistri cât mai ales în Aegina dacă ajungeți (acolo e patria fisticului).


Un alt restaurant (găsit căutând pe Tripadvisor) pe care îl recomand este Toxotis, atât datorită mâncării cât și datorită ambianței, dar acolo era mereu foarte multă lume, așa că din cauza asta era mai dificil să găsești o masă liberă, mai ales seara, iar servirea se făcea un pic mai greoi, tot din cauza aglomerației. Însă, în momentul în care mergi în țări precum Grecia sau Turcia trebuie să te obișnuiești că oamenii de acolo nu prea știu ce e aceea grabă și să înveți și tu să ai răbdarea lor, mai ales când aștepți să ți se aducă mâncarea la un restaurant bine cotat:) Există cu siguranță multe locuri (găsiți recomandări pe Tripadvisor și Google) în care se poate mânca și bea bine în Agistri, prețurile sunt cam aceleași peste tot, iar mâncarea, înghețata și băutura (ouzo, vin grecesc, bere și cocktailuri) nu ne-au dezamăgit nicăieri.

Ca o concluzie, recomand o vacanță pe cont propriu în Agistri ca alternativă la clasicele Halkidiki, Thassos, Creta sau Zakynthos oferite de agențiile noastre de turism.

 

5 Things To Think About Every Morning When You Wake Up

5 Things To Think About Every Morning When You Wake Up

Typical Monday scenario: you wake up at 6 a.m.,  feeling grumpy and nervous that you have to go to work. You deal again with that tremendous anxiety and lack of the energy and you put yourself in such a bad mood just because it’s Monday and you feel so bored with your routine and your life. Nothing seems to lift your spirit and you feel like you have no reason to get up from bed. Maybe this doesn’t happen to you just on Mondays, maybe it also happens on Tuesdays and Thursdays too. Some of you might wake up like this even on weekends.
Stop for a moment, please stop. Try to control all the negative thoughts, all the worries. Control them and then make them disappear by thinking about one, or two or all of these 5 things immediately after you wake up.


1. You woke up and this simple fact is a miracle! I’m not joking, thousands of people weren’t as lucky as you, they died in their sleep. This might sound cynical, but it’s real. So open your eyes, smile and be grateful because you’ re lucky enough to hear the sound of that annoying alarm clock this morning, too. It’s another day, a great opportunity for a fresh start, for new plans and exciting things to do, besides your daily routine.

2. You have a job. Be grateful for that! There are so many people in the world right now who are unemployed and have no money to buy food, to pay their bills or buy new clothes. All these people struggle to survive and they would give anything to have a job (maybe the job that you hate and feel bored with) , to wake up early in the morning and earn their living. You don’t like the work you’re doing? You don’t feel happy and fulfilled with your activity? Change it, but stop complaining that you feel tired and it’s Monday again so you have to wake up at 6 or 7 am. Stop being a cry baby.  Look around you, see the nice clothes you have, the smartphone that rings the alarm, the pretty house or apartment you live in. All these things don’t buy themselves unless you have a job.

3. Look at yourself and realise you are unique, you are a good looking person. Appreciate the fact that you are healthy. Stop comparing yourself with other people, especially influencers from Instagram or other social media. Most of the pictures you see on social media are not even real. You’d be surprised to see how influencers and instagram models actually look like in real life. You wouldn’t even recognize some of them. Mostbof them use tons of makeup, they undergo surgical procedures and edit their pictures like hell. Be happy with the way you look, smile at yourself in the mirror every morning, dress and behave so that you accentuate the beautiful features you surely have. One of the most valuable things is being yourself, accepting your little deffects and transforming them into assets and being a good person on the inside. This is what truly attracts people and happiness, not a „perfect” body or a pretty face.

4. Think about the special talents or skills you have. Maybe you are a talented writer, or painter. Maybe you can sing or act very well. Maybe you are a fit person who can exercise a lot or run marathons. Maybe you’re good at painting, drawing, or creating beautiful handmade things. Maybe you have a great sense of humour and make all your friends and family laugh.Whatever it is, think about that thing that makes you so special and worthy and try to improve it even more. Practice your skills. Maybe one day you’ll even start a career or develop a business starting from your special talent or hobby.

5. Establish a milestone for the day and reinvent yourself. No matter how tired, depressed or bored you might feel, challenge yourself from the very moment you wake up. If you used to walk 1 km/day, challenge yourself to walk 1,5 km today. Challenge yourself to climb the stairs today, instead of taking the elevator. Think about helping a friend with things he has to do. Try to talk to that rude coleague from work, maybe if you drink a coffee together you’ll realise he’s not actually the bad person you thought he was. Go shopping for your family or for and old relative or neighbour. Buy a new book and challenge yourself to read it in 3 days. Start keeping a daily journal. Buy yourself new clothes that take you out of your confort zone – colours you never wore before, new fabrics, maybe a new brand. Start using makeup. Change the colour of your hair or do a new haircut. Start exercising. Start a diet. Visit a museum in your town. Buy a pet. Buy pot flowers or plant new flowers. Plan a weekend escapade or a citybreak. There are so many new and exciting things you can do everyday.

Challenge yourself to wake up every morning with gratitude, with a smile and a promise to yourself that today is going to be a great day.

Tell me in the comments what other things we should think about every morning to encourage ourselves and put us in a great positive mood.

Kiko Milano Holiday Gems Collection – The Infinite Sparkle eyeshadow

Kiko Milano Holiday Gems Collection – The Infinite Sparkle eyeshadow

this eyeshadow really looks like a gem! So precious and beautiful, with the star imprint, you almost don’t want to touch it and use it. The price was 12 €, not very cheap, nor expensive for 2,5 g of magic dust 💖

With all the glitter and sparkle, it’s the perfect eyeshadow for Christmas or New Year’s Eve. You can use it on you eyelid by itself, but i think it can be used as a topper over other eyeshadow (maybe a darker one), wet or dry. Here you can see the swatch, without primer underneath. It looks really beautiful, reflective and festive.

I didn’t use it on my eyes yet, i want to use for the first time at Christmas Eve, so i can’t say if it lasts or not. As for its consistency, i’ve noticed it’s not very gritty, but it has some fallout, which is something normal with all the glittery eyesahdows.

The Infinite Sparkle Eyeshadow comes in 4 shades: Coral Symphony, Champagne Diamond, Bordeaux Garnet and Dazzling Saphire. I also liked the Bordeaux, but i thought this one – shade 01 Champagne Diamond – would be more wearable and versatile.

Do you have any of the eyeshadows from he Holiday Gems Collection?

Kiko Milano Holiday Gems collection – The Diamond Dust Lipsticks

Kiko Milano Holiday Gems collection – The Diamond Dust Lipsticks

Christmas is one of the best moments of the year for brands to launch new and exciting collections. Makeup industry is one of the most creative when winter season is about to come. Starting to early November packagings, textures, colours, everything about the new products becomes glam, festive, golden, glittery.

The italian brand Kiko is one of my favourites because of the good quality and price. That’s why when they launched their Christmas collection i immediately ordered some of the items. I was tempted to get the entire collection but well… i had to refrain from that😅

I like everything about this collection, starting with the name, the concept, the colours they chose for packaging (golden and green – symbols for Christmas). Everything looks so pretty, festive and even luxurious. And i’m thinking about the lipsticks, they are pretty heavy and they open and close with a magnet system which i consider to be very practical. They had this system before with some of their lispsticks.

Let’s see what i chose from the Holiday Gems collection:

The Diva Eye set (a pencil eye liner+mascara in a very beautiful golden pouch – 13 €

The Infinite Sparkle Eyeshadow in shade 01 Champagne Diamond – 12 €

The Diamond Dust Lipstick Set – a set of 3 metallic&glittery lipsticks -25 €. The price for a single lipstick is 12 €, so buying 3 of them in a nice gift box for 25 € was a good deal. I kept 2 of them for myself and gave the third to my mom and she was very happy 😊

The lipsticks are definitely the stars of the show. I mean look at the little stars imprinted, the glitter and everything. If these beauties don’t scream „Christmas” than I don’t know what else does 😁 Maybe the eyeshadow…but we’ll talk about it in another post.

shade no 3
shade no 4
shade no 5

They are creamy, maybe too creamy for my taste, they glide easily, they don’t dry the lips and they make your pout look sexier and bigger, these are the main advantages. The main disadvantage is that being so creamy they don’t last too long. They also tend to move outside your lips’ contour if you don’t use a lip liner, thing that i don’ normally do with other lipsticks.

Here are shades no 3 and 5 swatched on my lips. You can see how they go a little bit beyond my lips’ natural contour, they definitley need to be paired with a good lip pencil, but overall i like them.

The eyeshadow is another beauty of the team that Reminds me of a snowflake and also of a Mac Christmas collection from last years ( i think 2018). I’ll show you the eyeshadow, the liner and the mascara in a future post so stay tuned.

Do you like Kiko Milano? What did you get from their Christmas collection?

Natasha Denona – I Need a Nude Glow Highlighter

Natasha Denona – I Need a Nude Glow Highlighter

„Diamonds are a girl’ s best friends”. This is what they used to say. But today things have changed. Highlighters are our best friends. And chocolate and eyeshadow palettes…but that’s another story 😁

I don’t know about you, but I feel like I never have enough highlighters. They’re so pretty, so feminine, so sparkly, their beautiful patterns always make me feel happy. So when I saw this highlighter from Natasha Denona, I said to myself: „This is going to be my next best friend” and ordered it from Sephora.

In my country – Romania – it costs 214 lei. You can also find it on Cult Beauty and the price is 38 £.

I like the packaging, it looks pretty, glam and expensive (although the top transparent plastic is not really my cup of tea). And it definitely is expensive, 38 £ for a 8 grams highlighter is not a bargain. For example you can buy the iconic and much praised The Balm’s Mary LouManizer (8 grams too) for as little as 12 £, 24 $ or 80 lei. But Natasha Denona is well known not only for the quality of her products but also for the high price point.

The I Need a Nude Glow highlighter is made in Italy, it’s paraben and mineral oil free and is not tested on animals.

I think the colour suites many skin tones from light so medium and even dark. My first impression was that the highlighter is rather on the more „natural” side than „blinding”. But applying it on my face I realised it has a nice, creamy texture and it is very buildable, it can easily go to the blinding side if this is what you want. I love that it doesn’t leave any grey shadow cast or glitter specs like some of Anastasia’s or Jeffree’s. I don’t know why but since the moment I saw it i remembered Anastasia Beverly Hills x Amrezy highligher which i didn’t have but i always wanted to. Here’s 2 close-ups to see how stuning the Natasha Denona highlighter looks.

It’s very shiny and reflective and i almost don’t want to use it because i don’t want to ruin it’s beautiful pattern 😅

Anyway for the sake of this post i had to do a swatch and you can see it on my finger, unblended & blended and then on my arm.

And here is the highlighter applied straigt on my skin, without any primer or foundation underneath. It gives the skin a healthy glowing look, something like a „wet” effect. I used two layers here and it doesn’t exaggerate my pores or any other imperfections on my cheeks.

The final conclusion is that i like the I Need a Nude Glow highlighter by Natasha Denona, it’s a good product and it does its job very well. If you want to splurge for a premium highlighter with a nice packaging, go ahead and buy it. It isn’t something revolutionary though, you can find the same quality products for much lower price points and if you’re looking for a beautiful patterned highlighter, for the same price point you can get some from By Terry or Lancome.

But Natasha Denona is a good and trusted brand so if you love her and her products, the I Need a Nude Glow highlighter might become you next best friend. Do you have it? Do you like it? Are you going to buy it? Tell me in the comments 🤗

Cumpărături în vreme de coronavirus

Cumpărături în vreme de coronavirus

Dacă până acum o lună şi ceva shopping-ul (îndeosebi cel online) se limita mai mult la haine, cărţi, parfumuri, machiaj, iată că acum situaţia s-a schimbat. „Dramatic”, asta ca să folosesc un cuvânt mult și prost folosit de presa (sau mă rog, ce a mai rămas din presa) de azi.

Chiar vorbeam zilele trecute cu mai multă lume că până acum ne puneam unii altora întrebări gen „De unde ţi-ai luat bluza asta?” sau „Vai ce bine miroase parfumul ăsta, ce este?” iar acum am ajuns să ne întrebăm de unde reuşim să ne aprovizionăm cu măşti, spirt, drojdie, clor, dezinfectant, mănuşi şi alte articole necesare pe timp de pandemie.

Aşa că m-am gândit să public un articol şi să vă spun de unde m-am aprovizionat eu, la preţuri relativ decente, pentru că de crescut au crescut mult preţurile la toate aceste produse. Unii dau vina pe producători, alţii pe distribuitori, iar alţii pe comercianţii lacomi, dornici de îmbogăţire pe seama spaimei cumpărătorilor.

O să încep cu spirtul. Banalul spirt medicinal care înainte de pandemie era 5-6 lei o sticlă de 500 ml, iar acum a ajuns să coste si 25-30 lei, aceeasi cantitate. Cum nu am de gând să îmbogăţesc pe nimeni (şi aici mă uit la tine, elefant.ro care vinzi spirt la 500 ml cu 26 de lei, chipurile redus de la 29,99 lei, să-ţi fie ruşine!) am căutat alte variante online, ţinând cont că în magazinele fizice e mai greu de ajuns acum cu toate restricţiile de circulaţie şi nici nu se mai găseşte demult. Nici în farmacii nu am mai găsit alcool sanitar, aşa că singura variantă e comanda de pe internet. Daaaar nici pe internet nu e simplu, pentru că fie e „Stoc epuizat”, fie prețul e nesimțit cum ați vazut puțin mai sus. Vă pot recomanda 2 locuri în care se vinde la un preţ relativ decent pentru vremurile pe care le trăim: 1. farmacia Remedium din Cluj – 12 lei sticla de 500 ml de alcool sanitar Mona Dat comandă pe 30 martie, aştept încă să îmi fie livrată. Pe site-ul lor ei anunţă că livrarea poate dura până la 14 zile lucrătoare, deci încă mă încadrez şi sper să primesc comanda până la finalul lui aprilie. Pentru că nu mai aveam aproape deloc alcool (folosesc destul de mult pentru că dezinfectez biroul la serviciu și acasă, telefoanele pe care le dezinfectam des și înainte de pandemia asta, clanțele, înterupătoarele, o parte din alimentele ambalate pe care le cumpăr, well i’m obsessed) am mai dat o comandă pe un alt site care practică preţuri decente: Detergenţi de top. Ei vând o singură sticlă în cadrul unei comenzi, mi se pare ok, în felul acesta are acces mai multă lume, preţul fiind de 13,90 lei sticla de 500 ml de Mona. Tot de pe Detergentidetop.ro am luat şi o sticlă de Clor Ace de 2l, la 11,90 lei. Şi acesta se comercializează tot aşa, o singură sticlă/comandă, dar la cât de spornic este, e suficient. Produsele au ajuns cam în 3 zile lucrătoare, am fost întâi sunată de o persoană de la firmă care mi-a confirmat disponibilitatea lor, iar transportul a fost 18 lei. Ca să merite cei 18 lei am mai luat un detergent de vase Fairy, niște mănuși de menaj și niște bureți de vase că oricum mai aveam doar unul nou pe stoc acasă 😁

Ajungem acum la capitolul dezinfectanţilor de mâini. Nu mă omor după ei, irită epiderma și așa „deteriorată” de la atâta spălat, dar atunci când eşti la cumpărături, pe stradă sau în mijloacele de transport în comun şi nu ai acces la apă şi săpun se pot dovedi utili. Cu condiţia să aibă un procent de alcool mai mare sau egal cu 70 %. Preţurile au explodat și pe segmentul acesta, se vând flacoane de 50 ml la 20 şi ceva de lei, ceea ce mi se pare bătaie de joc la adresa consumatorului şi nu pot tolera şi încuraja aşa ceva. Am găsit un dezinfectant bun, produs în România, pe site-ul https://www.health-shop.com. Produsul are 70% alcool (chiar cred că are, la cum miroase, exact ca spirtul) şi flaconul de 1 litru costă 125,26 lei, îl puteţi comanda aici. E suficientă o cantitate mică pentru o aplicare (câțiva ml), așa că teoretic vă ajunge o perioadă bună, estimez eu până pe la începutul lui iunie când cred că se va încheia primul val de Coronavirus pe anul ăsta).

Produsul a ajuns cam într-o săptămână, iar costul transportului a fost 15 lei.

Un site pe care nu îl recomand este klintensiv.ro. Am făcut o comandă pe data de 11 martie şi nici până în ziua de azi nu am primit-o și nici nu mi-a fost confirmată. Mă bucurasem că sunt produse românești, prețurile erau decente, dar seriozitatea este zero.

Ei avertizează pe site că momentan procesarea şi livrarea se fac cu întârzieri, dar totuşi o întârziere de aproape o lună mi se pare aberantă. Pe pagina lor de facebook multă lume se plânge că a plătit online şi nu a primit comanda, iar ei nici nu mai răspund la mesaje. Deci, aveţi mare grijă de unde comandaţi, mai ales atunci când plătiți online. În perioada aceasta eu nu plătesc online decât la magazine cunoscute și la comenzi mici. La comenzi mari (cu multe produse) am auzit destule persoane care se plâng că nu au primit toate produsele comandate și plătite chiar și de la marile hypermarketuri. Într-un fel e de înțeles, greșeli se pot produce mai ales la volumele cu care se lucrează acum. De exemplu, la Mega Image e imposibil să plasezi o comandă pentru că nu au niciun interval de livrare disponibil.

Măştile de protecţie (mai ales cele chirurgicale) sunt în ultima vreme tot mai mult recomandate pentru a fi purtate şi de cei bolnavi şi de cei sănătoşi, ca măsură de protecție și de prevenţie, dar se găsesc tot mai rar în farmacii şi online, iar de preţ nu mai vorbim. Citeam zilele trecute un articol pe Mediafax cum că au revenit pe stoc în anumite farmacii, la preţul de 7,5 lei o bucată, dar nu se vând mai mult de 7 bucăţi de persoană. Nu, mulțumesc, not for me. Am reuşit să găsesc la Sole Shop, 249 lei cutia cu 50 de măşti deci 5 lei/bucată. Preţul este mult mai bun ca în farmacie şi au şi avantajul că sunt ambalate în cutie – un pachet sigilat în punguţă de plastic, deci nu a umblat nimeni la ele de când le-a ambalat chinezul și până au ajuns la reședința mea 😁

Mi se pare mult mai igienic aşa, decât să le cumpăr la bucată, să pună mâna pe ele farmacista, teoretic cu aceeaşi mână (sau mănușă, nu are importanță pentru că mănușa o protejează doar pe ea, nu și pe mine) cu care a atins banii și alte obiecte potențial contaminate nu neapărat cu coronavirus, ci cu tot felul de alți germeni pe care eu să mi-i pun apoi pe gură🤢. Transportul la Sole costă 15 lei. Am primit comanda mai repede de cele 7 zile menţionate pe site, dar mănuşile de nitril pe care le comandasem nu au ajuns nici până azi, pentru că nici ei nu le-au primit, oamenii m-au anunțat telefonic, aşa că între timp am şi anulat comanda, gândindu-mă că oricum mănuşile nu îmi sunt foarte necesare.

Iar acum la final am lăsat drojdia! Subiectul fierbinte al zilei, întrebarea cel mai des rostită de gospodine: dar drojdie de unde luăm? Ei bine, asta nu prea e disponibilă nici în magazine şi nici online. Probabil că întreaga Românie s-a apucat peste noapte de gătit pâini, pizze şi cozonaci, altfel nu îmi explic. Am văzut azi un anunţ pe facebook de la Aliment Expres, au drojdie uscată Dr. Oetker 10 g la 2,5 lei. Transportul este gratuit, problema e că valoarea minimă a comenzii este de 100 lei şi personal nu am găsit nimic altceva care să îmi trebuiască, în afară de drojdie. Dar poate voi găsiți.

Ca sfat extra: puteţi întreba pe la brutăriile artizanale, unele din ele comercializează făină şi drojdie. Iar la unele magazine de cartier de prin Rahova și Ferentari, (e posibil ca și în alte zone) se găsește drojdie turcească proaspătă la 500 g, preț 20 lei.

Cam astea sunt ponturile despre shopping în timpul pandemiei, dacă aveți și voi altele vă aștept să le împărtășiți. Sunt vremuri destul de dificile, nu vreau să fiu pesimistă, sunt doar realistă ca de obicei: greul abia începe și cred că trebuie să ne ajutăm unii pe alții atât cât putem ❤

Amintiri din Sicilia – septembrie 2019

Amintiri din Sicilia – septembrie 2019

„A vedea Italia fără a fi văzut Sicilia este ca și când nu ai fi văzut Italia” spunea Goethe. Nu știu dacă să-i dau sau nu dreptate, Sicilia a fost pentru mine abia a doua întâlnire cu Italia, după Bologna și tot ce pot spune e că din punctul meu de vedere sunt două Italii diferite. De Italia siciliană m-am simțit mult mai apropiată decât de cea bologneză, pentru că aici pe insulă totul are un farmec aparte, totul este mai prietenos: peisajul, casele încărcate de povești și istorie, prețurile, mâncarea și mai ales localnicii. Aici m-am simțit ca acasă în Grecia sau poate chiar mai bine, pentru că deși nu prea știu să vorbesc, înțeleg destul de bine italiana. Aici a fost ca și când aș fi mers în vacanță la niște rude simpatice. Oameni zâmbitori, relaxați, glumeți. Oameni care cântă pe stradă sau atunci când te servesc la restaurant. Oameni care râd mult, vorbesc tare, se parfumează „la greu” și pot sta ore în șir să privească marea, sau cu o carte în mână pe plajă. Oameni care înțeleg că nu știi italiană și nu te judecă pentru asta, ci încearcă să se înțeleagă cu tine atât cât se poate prin semne, prin puțina engleză care o știu ei și se bucură atunci când aud că le spui totuși 2-3 cuvinte în limba lor.
Are multă culoare Sicilia. Are ceva din rafinamentul și mitologia grecilor, dar și senzualitatea arabilor. Are parfumul portocalelor și gustul dulce-amărui de migdale. Aici poți admira și cumpăra minunate obiecte ceramice sub formă de trinacria, teste di mora și pigna cu care oamenii își decorează casele, terasele, vesela, uneori și bijuteriile, considerând că aceste simboluri atrag belșug, sănătate și vitalitate, și exprimându-și în acest fel și prețuirea pentru legende și tradiții. Unele străduțe sunt adevărate bijuterii, zidurile fiind decorate cu picturi și ceramică.

20190922_142614

20190922_142742

 

Sicilia are în orașele sale străduțe înguste pe care te poți „pierde” ore în șir admirând casele vechi, de la cele mai simple la cele cu lucrături migăloase pe fațade, multe dintre ele foste „palazo” pe lângă care trec și azi mașinuțe vintage cu 3 roți, cum numai în filme retro credeai că mai poți vedea. Micii comercianți își transportă mărfurile cu ape cars, iar în unele locuri poți face chiar și plimbări cu astfel de vehicule, de exemplu la Siracusa am văzut că erau, alături de plimbările cu trăsura, o adevărată atracție pentru turiști.

 

20190925_164910
Și fiindcă tot vorbim de atracții, Sicilia e un adevărat paradis pentru iubitorii de dulciuri. Cea mai bună înghețată artizanală, aromatele &crocantele Canoli și tot felul de alte rasfățuri dulci te îmbie în numeroasele pasticerii și gelaterii. Iubitorii de fistic și migdale se pot răsfăța cu tot felul de lichioruri, creme, prăjituri, sau pot cumpăra cele 2 produse măcinate, gata de a fi încorporate în rețete delicioase. Vinul de migdale este și el destul de interesant și merge servit alături de ceva dulce (de exemplu canoli sau mini tarte cu fructe). Ca să nu mai spun că am mâncat și pizza cu pesto de fistic, un adevărat deliciu.
Și ca să rămân la capitolul gastronomic, (aducător de kilograme în plus dar și de plăceri), în restaurantele și barurile siciliene vă puteți aștepta în principal la multe feluri de pizza, paste și produse pe bază de pește și fructe de mare. Rețete prea multe cu carne de pui și porc nu sunt, în schimb dacă vă place vita o să fiți mulțumiți cu siguranță, o veți regăsi preparată sub diverse forme.


Prețurile la mâncare sunt decente, o pizza (suficientă pentru o persoană) variază în funcție de locație și de ingrediente între 5 și 15 euro, pastele la fel, iar fructele de mare de la 7-8 euro pot trece și de 30 € o porție dacă alegeți ceva mai sofisticat, într-un loc mai fițos. Peste tot pe lângă consumație se plătește și „coperto”- faimoasa taxă a italienilor care acoperă cumva faptul că ai folosit tacâmurile și fața de masă (apropo aici nu am văzut ca în Grecia fețe de masă din hârtie de unică folosință, ci doar din material textil, care după plecarea clienților sunt strânse și merg direct la spălat). Coperto variază în funcție de restaurant și este specificat clar în meniu, de obicei chiar pe prima pagină. Am plătit 1 € și 1,5 € dar și 2 €. Din câte îmi amintesc la Bologna nu am dat mai puțin de 2€. Cât despre „bacșiș” pentru ospătari, părerile sunt împărțite, unii zic că nu e nevoie să dai alții că poți da, însă nu e obligatoriu. Personal, am ales să „rotunjim” sumele de plată de exemplu la 33,5 euro am dat 35 și am primit multe zâmbete, mulțumiri și invitația să revenim. Am senzația că datorită taxei coperto lumea nu prea mai lasă nimic în plus la restaurante.
Dar Sicilia nu are doar atracții gastronomice, ci este un loc excelent pentru amatorii de cultură, istorie și plimbări.
Pentru a vizita diversele obiective de pe insulă există trenuri, autobuze sau se pot închiria mașini (50€/ zi, după cum am văzut diverse anunțuri în aeroport sau prin stațiuni). Se poate apela și la diversele agenții care organizează excursii, dar nu cred că merită, având în vedere că prețul e mult mai mare și depinzi de grupul cu care mergi și de timpul alocat de ghid pentru fiecare obiectiv în parte. De exemplu la Siracusa am văzut excursii din Giardini Naxos sau Taormina cu 40€ de persoană, în condițiile în care la tren am dat 18 € dus-întors. Eeei și aici e o altă poveste, pentru că de dus ne-am dus bine cu trenul la Siracusa, întârziere doar 15 minute. Seara la întoarcere însă, surpriză! Am cumpărat biletele de la automatul din gară și când ne pregăteam să le validăm pentru că se apropia ora de plecare, am auzit că șeful de gară anunța pe toată lumea (majoritatea turiști): „No train to Catania and Mesina, no train!” Am intrat noi un pic în panică pentru că eram seara la ora 18 la 135 km de Giardini, cam toată lumea era în aceeași situație cu noi și foarte agitată. Dar până la urmă lucrurile s-au rezolvat, ni s-a spus că ne va prelua un autocar la ora de plecare a trenului și ne va duce până în Catania, iar de acolo alte mașini ne vor duce spre localitățile în care locuiam/eram cazați. Autocarul a venit, dar nu la ora de plecare a trenului ci cu o jumătate de oră mai târziu. Nu am încăput toți în primul autocar și cum italienii nu iau călători în picioare, a fost chemat al doilea autocar care a sosit nu peste 15 minute conform promisiunii, ci peste vreo 30, dar până la urmă era ok, la ora 19.30 ne îndreptam spre Catania pe ruta Augusta – Lentini, de unde autocarul a mai preluat câteva persoane din gări. Când am ajuns în Catania problema trenurilor se rezolvase și am prins „la mustață” cu 5 minute înainte de plecare un tren spre Taormina-Giardini unde am ajuns la 21.40. Trenul nostru cu care ar fi trebuit să ajungem apărea pe tabelă cu o întârziere de aproape 2 ore. Abia după această pățanie m-am documentat și am citit că în Sicilia circulația trenurilor nu e deloc sigură, ele se opresc când ți-e lumea mai dragă. Adevărul e că pe anumite porțiuni între Catania și Siracusa se circula foarte lent, pe o singură linie, probabil că infrastructura lasă de dorit și pe la ei 😃

20190925_174310
Asta însă nu a umbrit cu nimic frumusețea zilei petrecute la Siracusa. Am vizitat doar partea veche a orașului, Ortygia, în care se ajunge rapid de la gară (poza de mai sus) -un drum drept de cam 15 minute, se poate trece pe unul dintre cele 2 poduri. Imediat ce intri în Ortygia te întâmpină un bazar cu africani care vând tot felul de haine, brățări, ceasuri, pături (asta se întâmplă și pe plaja din Giardini Naxos doar că acolo comerțul e ambulant și, sincer, e un aspect care nu mi-a plăcut). Imediat dai și de templul lui Apolo, apoi ai de ales pe care dintre străzi să pătrunzi în istoria orașului.

Există de jur împrejur o promenadă frumoasă pe care te poți plimba și admira marea sau poți sta la unul din restaurante pentru a servi ceva.

20190925_152527

Neavând foarte mult timp la dispoziție, am căutat direct obiectivele pe care doream să le vedem: fântâna Aretusa, Piazza Arhimede cu fântâna Dianei și Piazza Duomo. Obiectivele sunt foarte multe, pentru cei care au timp mult la dispoziție se pot vizita Teatrul grec și Parcul arheologic din partea nouă a orașului, diverse muzee în Ortygia (Muzeul păpușilor – îmi pare rău ca l-am ratat) noi am avut la dispoziție doar 4 ore, datorită faptului că nu am prins trenul de dimineață din Taormina-Giardini.
Cel mai bun Aperol pe care l-am băut vreodată – în Piazza del Duomo, la Bar Condorelli, cu vedere directă la impresionanta catedrală din Siracusa, o adevărată capodoperă a stilului baroc, a cărei construcție a început încă din secolul 7 având la bază un templu grecesc.


Fântâna Arethusa a fost un alt obiectiv-simbol al Siracusei pe care am vrut să îl văd, fiind o fântână naturală (denumită așa după nimfa Arethusa) în care crește papirusul și se plimbă nestingherite niște rățuște simpatice. Se pare că doar aici și în râul Fiumefreddo poate fi întâlnit papirusul în întreaga Europă.


După o plimbare printre străduțe pline de magazine cu suveniruri (dulciuri, băuturi alcoolice locale și ceramică mai ales), cafenele, baruri și gelaterii (evident că am și savurat o înghețată, altfel nu se putea) ajuns și la Fântâna Diana, în Piazza Archimede.

20190925_164332

Am fost surprinsă să aflu că fântâna datează de la începutul secolului 20, stilul în care e construită mă făcea să cred că este mult mai veche. Am admirat-o, am fotografiat-o și ne-am grăbit apoi spre gară pentru a nu pierde trenul care, cum vă spuneam ceva mai sus, nici măcar nu avea să vină.
Un alt loc care nu trebuie ratat în Sicilia este Taormina. Am fost de 2 ori acolo în timpul sejurului nostru și, dacă aș mai fi stat încă o zi sau doua, aș fi mers și a treia oară. Și dacă tot am început articolul cu referință la Goethe, ei bine și despre Taormina tot el a scris, spunând că este un drum spre paradis. Și nu a greșit deloc. Taormina e orășelul turistic ideal. Poziția sa pe un deal, deasupra mării, cu vedere la vulcanul Etna, monumentele istorice (Teatrul antic, Catedrala, diversele palazo, bisericile, muzeele), strada Corso Umberto înțesată cu magazine de firmă, parfumerii, pasticerii, gelaterii, dar și o mulțime de magazine de artă (ceramică în primul rând), restaurantele de fine dining, plajele la care se poate ajunge cu telecabina sau cu autobuzul fac din Taormina o destinație căutată de turiști din întreaga lume.Este aici un amalgam de istorie și contemporaneitate care nu te poate lăsa indiferent. Pentru iubitorii de cultură – Taormina găzduiește mai ales vara, diverse evenimente gen concerte (în teatrul antic), expoziții de artă, evenimentele muzicale și dans.


În Taormina se ajunge cu autobuzul din Catania (sau din Giardini Naxos în cazul nostru, 1,90 euro biletul), dar există și două variante de mers pe jos. Prima oară când am vizitat Taormina am ales să mergem pe jos, pe drumul care pornește de la benzinăria Q8, până să ajungi la gară. Nu recomand drumul care începe dincolo de gară pentru că este foarte aglomerat, plini de mașini și curbe în ac de păr, ceea ce îl face destul de dificil și periculos de par urs în calitate de turist. Nici varianta aleasă de noi nu a fost foarte comodă, se urcă pe șosea o bună parte din drum, dar având condiție fizică bună spre foarte bună a fost ok, în ciuda celor 30 grade.
Și dacă tot ai ajuns la Taormina, e păcat să nu mergi si mai departe, spre Castelmola. Și acest drum se poate face pe jos, am văzut câteva persoane dar noi am ales varianta cu autobuzul, fiindcă deja citisem că e un drum și mai dificil decât cel Giardini-Taormina, se urcă și mai mult și sunt și mai mult curbe periculoase.De la terminalul din Taormina autobuzele spre Castelmola pleacă o dată pe oră și costă cam 3€ dus-întors, nu mai țin minte exact prețul. Drumul în sine foarte frumos, spectaculos, mai spectaculos chiar decât destinația în sine, aș zice. Castelmola e mult mai mic decât Taormina, dar arta e peste tot prezentă. Mi-au plăcut plăcuțele cu inscripții personalizate de pe zidurile caselor, străzile înguste pietruite, locul de belvedere de unde spot vedea marea și Taormina, magazinele cu suveniruri.

Atracția maximă din Castelmola este barul Turrisi și las aici câteva poze ca să înțelegeți de ce 🙂 Mâncarea a fost bună aici, dar Mojito cu lichior de mentă în loc de mentă naturală…cam dezamăgitor.

 

Alte lucruri pe care le-am făcut în săptămâna cât am stat în Sicilia: am vizitat Gole de Alcantara, Vulcanul Etna și am făcut și plajă vreo două zile (plaja din Giardini Naxos mi-a plăcut).

20190924_09212420190924_11575320190926_122257

Despre astea poate în alt post, sau poate nu, în general mă conving cam greu să scriu atât de mult 🙂 Sper că v-a plăcut articolul meu despre Sicilia și, atunci când lucrurile vor reveni la normal, vă recomand să vizitați această insulă.

Festivalul turcesc – Parcul Herăstrău 8-11 august

Festivalul turcesc – Parcul Herăstrău 8-11 august

Dacă sunteți în București și nu aveți planuri pentru 10 si 11 august vă invit să participați la Festivalul Turcesc care are loc în Parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle, între orele 10-22.

Aici veți găsi preparate culinare delicioase cu specific turcesc, preparate de voluntari turci. De altfel banii obținuți din vânzări vor fi folosiți în scopuri caritabile, ceea ce mi se pare foarte frumos si mi-ar plăcea să văd la un moment dat și un Festival românesc organizat pe același principiu, că doar avem și noi o gastronomie interesantă, dansuri și muzică populară la fel de interesante.

Dar, să revenim la festivalul turcesc. Mâncarea este acompaniată și de momente artistice care vă vor face să cunoașteți mai bine fascinanta cultură otomană: dansuri, muzică, spectaculoșii derviși rotitori, fanfara otomană. Pe parcursul fiecărei zile vor exista și momente de dans și muzică românească, dar și concursuri. Dervișii rotitori vor putea fi văzuți după-amiaza la orele 17 și 19.

Programul complet îl găsiți pe facebook, în pagina dedicată evenimentului https://www.facebook.com/events/857180461329944/?ti=cl

Vremea se anunță frumoasă atât sâmbătă cât și duminică, așa că puteți lua un loc confortabil pe iarba din fața scenei pentru a trăi momentele artistice, dar și pentru a savura delicioasele preparate culinare, vă puteți răcori cu o limonada sau o înghețată turcească sau puteți să vă energizați cu o cafea turcească la nisip.

Iată și câteva prețuri, orientativ, ca să stiți cât vă costă incursiunea în tradițiile și cultura otomană:

-Lahmacun (cu carne de vita sau vegetal, pentru cei care țin post) -15 lei

-katmer (un desert din foietaj cu unt și fistic) – 10 lei

-o cupă de înghețată – 5 lei

-sucuri din Turcia – între 5 și 8 lei sticla

-un pahar cu limonada – 5 lei

-rolls-uri din foietaj umplute cu brânză – 1 leu/bucată

-baclava, sarailie, kataif – 50 lei kilogramul

-cafea la nisip – 5 lei paharul mic sau 10 cel mare

Eu am fost vineri și voi mai merge încă o dată sâmbătă sau duminică pentru că nu am apucat să vad dansul dervișilor și nu vreau să îl ratez 🙂

Ați fost la festival? Planuiți să mergeți? Sunteți interesați de astfel de evenimente? Aștept să îmi spuneți în comentarii.

Agistri sau 14 km pătrați de paradis la o oră de Atena. Partea I – cum am ajuns acolo

Agistri sau 14 km pătrați de paradis la o oră de Atena. Partea I – cum am ajuns acolo

Tata, Dumnezeu să-l ierte, mi-a deschis gustul pentru călătorii si pentru Grecia în mod special. Disperat de faptul că mergeam doar la noi la mare sau cel mult la bulgari, mi-a zis într-o zi pe tonul lui jumătate glumeț-jumătate serios: mai mergeți și voi în altă parte, să mai vedeți și altceva. Uite, de ce nu încercați Grecia? Și de atunci, din 2015, a început povestea mea de dragoste cu Grecia, pentru care îi voi fi mereu recunoscătoare lui Teddy. Prima vacanță (cadou, evident, de la tata) a fost în Thassos. Au urmat apoi Parga, Skiathos, Corfu, Lefkada și Evia. Pe toate le-am văzut prin intermediul agențiilor de turism convenționale care îți oferă cazare 6 sau 7 nopți la un set limitat de vile și hoteluri, transport cu autocar sau avion și date fixe de plecare. La pachet cu mulți conaționali care uneori nu neapărat că îți strică vacanța, dar să zicem că iau după ei în afara țării toate obiceiurile proaste pe care le au aici.

Așa că anul ăsta am vrut altceva, o vacanță 90% selfmade, într-un loc în care, hopefuly, să nu dăm de români gălăgioși care mănâncă semințe, ascultă muzică pe smartphone și urlă de pe șezlong la odraslele care se joacă la câțiva zeci de metri în apă (în Thassos am întâlnit această specie).

M-am gândit că varianta cea mai simplă ar fi avion București-Atena, apoi ferry spre o insulă apropiată de Atena (undeva la maxim 2-3 ore de mers pe mare). Căutând pe Google „beautiful islands close to Athens”, am dat de insulele Saronice. Mi-au atras atenția Hydra, Methana și Agistri. La Hydra am renunțat pe motiv de lipsă totală a oricărui mijloc de transport pe insulă, cu excepția măgărușilor, Methana avea conexiuni mai puține cu Piraeus, iar Agistri mi s-a parut destinația cea mai interesantă datorită dimensiunii foarte mici (14 km pătrați) și a faptului că era legată de Piraeus printr-un mare număr de ferry-uri și flying dolphins (niște vase mai mici de viteză mare, un fel de hibrid între vapor și avion). în total cam 7-8 conexiuni pe zi, de la 7 dimineața până pe la 8 seara. Căutând poze și impresii despre Agistri si vazând ce peisaje și plaje frumoase sunt (unele dintre ele cu nisip așa cum îmi plac mie), plus că românii nu par a fi călcat pe acolo decât cel mult într-un one day trip din Atena, am zis gata, mergem în Agistri! După cum puteți vedea mai jos, nu am greșit deloc 😀 dar mai multe poze în partea a doua și a 3-a a jurnalului de călătorie.

Vacanța am achiziționat-o tot de la o agenție, Veltravel, prin care am mai fost și la Bologna și Larnaca anii trecuți. Avantajul la ei este că poți pleca în ce zi vrei, poți sta câte zile vrei (cu condiția să existe zboruri în ziua respectivă) poți combina zborurile cum dorești, au și de la companii de linie și de la companii lowcost, atât zboruri directe cât și cu escale. Poți lua cazare tot de la ei sau dacă nu, îți iei doar biletele de avion (am verificat – în unele cazuri sunt mai ieftine de la ei decât dacă le cumperi direct de la compania aeriană) și cazare de pe booking, airbnb sau de unde dorești.

Noi am luat cazarea tot de la ei pentru că nu diferea prețul față de booking. La unele cazări am văzut că diferă, de exemplu la un sejur de 6 nopți poți plăti cu 50 euro mai puțin de persoană dacă rezervi pe booking.

Am ales Hotelul Vasilaras (cotat cu 4,2 din 5 pe Tripadvisor), la câțiva zeci de metri de portul si plaja din Skala, stațiunea cea mai animată de pe insulă. Preț:225 € de persoană bilet de avion economy cu Aegean Airlines (bagaj de mână de maxim 8kg și un rucsac/poșetă/geantă laptop inclus în preț pentru fiecare pasager și gustare la bord), taxe de aeroport, cazare 6 nopți la Hotel Vasilaras și asigurări. La asta s-au mai adăugat aproximativ 80 de lei de persoană asigurarea de călătorie și urmau să se adauge 12 euro bilet dus-întors aeroport -port Piraeus cu expresul X96 și încă 23 euro dus-întors cu ferry Piraeus – Skala – Piraeus. Adică un total de aproximativ 275 euro cu tot cu transferuri incluse. Pentru început de iulie mi s-a parut mai mult decât decent. Ca idee la agențiile clasice aș fi plătit peste 400 euro pentru Corfu, Lefkada sau Creta, în aceeași perioadă pentru transport cu avion și cazare 7 nopți, transfer inclus de la hotel la aeroport.

Dar cum socoteala de acasă și aia din târg se mai bat uneori cap în cap, fix pe 3 iulie, ziua plecării noastre, în Grecia a fost grevă la tot ce înseamnă ferry-uri și vapoare, flying dolphins etc. De plecat am plecat, gândindu-ne că până la urmă rămânem o noapte în Athena la un hotel. Însă pe ultima sută de metri am vorbit cu proprietara hotelului, Maria și ea ne-a ajutat să ajungem în Agistri cu un water taxi care pleca din alt port (Micro Limani). Afacerea ne-a costat 30 euro de persoană plus 7 euro taxiul din Piraeus în Micro Limani -vezi poza mai jos), dar am avut noroc de un taximetrist simpatic care a vorbit la telefon cu Maria, pentru ca aceasta să-i explice în greacă unde anume să ne ducă. Din ce am vazut în Piraeus sunt mai multe porturi mici, nouă ne-ar fi fost cam greu să nimerim sau să-i explicăm taximetristului, deși vorbea destul de bine engleză.

Ca idee, dacă veți vrea să vizitați vreodată Agistri pentru o zi sau să vă petreceți vacanța acolo: ferry-urile și flying dolphins pleacă din Port Piraeus de la Poarta 8. Autobuzul X96 care face legatura între aeroport și port vă lasă foarte aproape de această poartă și tot aproape de ea (mai exact vis-a-vis) vă și ia când vă întoarceți din Agistri în Piraeu. Biletele pot fi cumpărate de la chioșcurile din stații sau direct de la șoferi. Pentru mai multe informații, orar de circulație, stații și alte actualizări consultați site-ul oficial

http://www.athensairportbus.com/en/

Ferry-urile sunt cam 3-4 pe zi, costă 11,5 euro de persoană pe sens și, după o scurtă oprire în Aegina unde debarcă și preiau turiștii de acolo, merg în Agistri în portul Skala. Timpul total de călătorie e cam 80-90 de minute. La un simplu search pe google „piraeus to agistri ferry” găsiți companiile care fac acest traseu, prețul și orarul, pentru a vă putea sincroniza cu ora de aterizare a avionului. Nu recomand să faceți rezervare dinainte dacă sunteți doar pasageri și nu aveți și mașină, această rută nu este atât de solicitată încât să nu găsiți loc în ziua plecării, iar în cazul în care aveți „noroc” ca și noi de vreo grevă mai trebuie să va recuperați și banii. Dacă mergeți cu mașina și alegeți și sezonul de vârf sfârșit de iulie – august, poate rezervarea ar fi o idee bună, dați un telefon cu o săptămână înainte la compania cu care veți merge și întrebați.

Flying dolphins transportă doar pasageri, costă 15 euro de persoană pe sens și ajung în 60 minute în Agistri, după popasul din Aegina. Găsiți pe internet orarele actualizate. Aceștia însă merg în Megalochori (sau Mylos) – capitala insulei iar de acolo, dacă aveți cazare în Skala, va trebui să mergeți fie pe jos (sunt 2 km între cele 2 localități) fie să luați autobuzul -2,10 euro biletul, programul este din oră în oră, am impresia că doar la ora 14 nu circulă. Dacă sosiți cu orice flying dolphin după ora 10 a.m până în ora 19 eu vă recomand cu drag să luați autobuzul, drumul pe jos nu este lung, dar nu există deloc umbră și la temperaturile de 35-36 grade pe care le-am prins noi anul acesta, nu cred că vă doriți să mergeți 2 km cu trolerul după voi 😀

Noi, forțați de greva navală, am mers cu un taxi boat (sau water taxi, veți găsi ambele denumiri) plătind 30 euro de persoană (încap maxim 12 persoane) și am avut noroc că marea a fost calmă, am făcut cam o oră și 10 minute până la destinație. În caz de grevă căutați pe google „water taxi poseidon agistri” și „water taxi jamaica agistri”, dați un telefon și cel mai probabil veți reuși să ajungeți pe insulă în acest fel, la Jamaica prețul era de 35 euro dar tot e mai bine decât să dați 70-100 euro la hotel în Atena și să ratați o zi de vacanță în micuța și fermecătoarea insulă.

poză din water taxi:

Ca sfat: recomand cazare în Skala, aici sunt majoritatea tavernelor, barurilor, magazinelor cu suveniruri și supermarketurilor. Tot aici sunt si plajele cele mai bune, cu nisip si intrare lină în apă. Megalochori chiar dacă este capitala insulei, nu are același ritm de viață și aceleași facilități, merită însa o vizită ( noi am făcut 2) fiind un sat drăguț, cu case tipic grecești, flori, pisici, străduțe frumoase câteva taverne la care însă nu am văzut foarte multă lume, majoritatea preferând mult mai animata Skala.

poză din Megalochori:

În partea a doua o să vă povestesc despre cazare, mâncare, locuri de făcut plajă, magazine, prețuri și locuri care pot fi vizitate din Agistri iar partea a 3-a va fi dedicată exclusiv locurilor pe care le-am vizitat atât în insulă cât și în afara ei plus impresii finale. See you soon!😀