Kiko Milano Holiday Gems Collection – The Infinite Sparkle eyeshadow

Kiko Milano Holiday Gems Collection – The Infinite Sparkle eyeshadow

this eyeshadow really looks like a gem! So precious and beautiful, with the star imprint, you almost don’t want to touch it and use it. The price was 12 €, not very cheap, nor expensive for 2,5 g of magic dust 💖

With all the glitter and sparkle, it’s the perfect eyeshadow for Christmas or New Year’s Eve. You can use it on you eyelid by itself, but i think it can be used as a topper over other eyeshadow (maybe a darker one), wet or dry. Here you can see the swatch, without primer underneath. It looks really beautiful, reflective and festive.

I didn’t use it on my eyes yet, i want to use for the first time at Christmas Eve, so i can’t say if it lasts or not. As for its consistency, i’ve noticed it’s not very gritty, but it has some fallout, which is something normal with all the glittery eyesahdows.

The Infinite Sparkle Eyeshadow comes in 4 shades: Coral Symphony, Champagne Diamond, Bordeaux Garnet and Dazzling Saphire. I also liked the Bordeaux, but i thought this one – shade 01 Champagne Diamond – would be more wearable and versatile.

Do you have any of the eyeshadows from he Holiday Gems Collection?

Kiko Milano Holiday Gems collection – The Diamond Dust Lipsticks

Kiko Milano Holiday Gems collection – The Diamond Dust Lipsticks

Christmas is one of the best moments of the year for brands to launch new and exciting collections. Makeup industry is one of the most creative when winter season is about to come. Starting to early November packagings, textures, colours, everything about the new products becomes glam, festive, golden, glittery.

The italian brand Kiko is one of my favourites because of the good quality and price. That’s why when they launched their Christmas collection i immediately ordered some of the items. I was tempted to get the entire collection but well… i had to refrain from that😅

I like everything about this collection, starting with the name, the concept, the colours they chose for packaging (golden and green – symbols for Christmas). Everything looks so pretty, festive and even luxurious. And i’m thinking about the lipsticks, they are pretty heavy and they open and close with a magnet system which i consider to be very practical. They had this system before with some of their lispsticks.

Let’s see what i chose from the Holiday Gems collection:

The Diva Eye set (a pencil eye liner+mascara in a very beautiful golden pouch – 13 €

The Infinite Sparkle Eyeshadow in shade 01 Champagne Diamond – 12 €

The Diamond Dust Lipstick Set – a set of 3 metallic&glittery lipsticks -25 €. The price for a single lipstick is 12 €, so buying 3 of them in a nice gift box for 25 € was a good deal. I kept 2 of them for myself and gave the third to my mom and she was very happy 😊

The lipsticks are definitely the stars of the show. I mean look at the little stars imprinted, the glitter and everything. If these beauties don’t scream „Christmas” than I don’t know what else does 😁 Maybe the eyeshadow…but we’ll talk about it in another post.

shade no 3
shade no 4
shade no 5

They are creamy, maybe too creamy for my taste, they glide easily, they don’t dry the lips and they make your pout look sexier and bigger, these are the main advantages. The main disadvantage is that being so creamy they don’t last too long. They also tend to move outside your lips’ contour if you don’t use a lip liner, thing that i don’ normally do with other lipsticks.

Here are shades no 3 and 5 swatched on my lips. You can see how they go a little bit beyond my lips’ natural contour, they definitley need to be paired with a good lip pencil, but overall i like them.

The eyeshadow is another beauty of the team that Reminds me of a snowflake and also of a Mac Christmas collection from last years ( i think 2018). I’ll show you the eyeshadow, the liner and the mascara in a future post so stay tuned.

Do you like Kiko Milano? What did you get from their Christmas collection?

Natasha Denona – I Need a Nude Glow Highlighter

Natasha Denona – I Need a Nude Glow Highlighter

„Diamonds are a girl’ s best friends”. This is what they used to say. But today things have changed. Highlighters are our best friends. And chocolate and eyeshadow palettes…but that’s another story 😁

I don’t know about you, but I feel like I never have enough highlighters. They’re so pretty, so feminine, so sparkly, their beautiful patterns always make me feel happy. So when I saw this highlighter from Natasha Denona, I said to myself: „This is going to be my next best friend” and ordered it from Sephora.

In my country – Romania – it costs 214 lei. You can also find it on Cult Beauty and the price is 38 £.

I like the packaging, it looks pretty, glam and expensive (although the top transparent plastic is not really my cup of tea). And it definitely is expensive, 38 £ for a 8 grams highlighter is not a bargain. For example you can buy the iconic and much praised The Balm’s Mary LouManizer (8 grams too) for as little as 12 £, 24 $ or 80 lei. But Natasha Denona is well known not only for the quality of her products but also for the high price point.

The I Need a Nude Glow highlighter is made in Italy, it’s paraben and mineral oil free and is not tested on animals.

I think the colour suites many skin tones from light so medium and even dark. My first impression was that the highlighter is rather on the more „natural” side than „blinding”. But applying it on my face I realised it has a nice, creamy texture and it is very buildable, it can easily go to the blinding side if this is what you want. I love that it doesn’t leave any grey shadow cast or glitter specs like some of Anastasia’s or Jeffree’s. I don’t know why but since the moment I saw it i remembered Anastasia Beverly Hills x Amrezy highligher which i didn’t have but i always wanted to. Here’s 2 close-ups to see how stuning the Natasha Denona highlighter looks.

It’s very shiny and reflective and i almost don’t want to use it because i don’t want to ruin it’s beautiful pattern 😅

Anyway for the sake of this post i had to do a swatch and you can see it on my finger, unblended & blended and then on my arm.

And here is the highlighter applied straigt on my skin, without any primer or foundation underneath. It gives the skin a healthy glowing look, something like a „wet” effect. I used two layers here and it doesn’t exaggerate my pores or any other imperfections on my cheeks.

The final conclusion is that i like the I Need a Nude Glow highlighter by Natasha Denona, it’s a good product and it does its job very well. If you want to splurge for a premium highlighter with a nice packaging, go ahead and buy it. It isn’t something revolutionary though, you can find the same quality products for much lower price points and if you’re looking for a beautiful patterned highlighter, for the same price point you can get some from By Terry or Lancome.

But Natasha Denona is a good and trusted brand so if you love her and her products, the I Need a Nude Glow highlighter might become you next best friend. Do you have it? Do you like it? Are you going to buy it? Tell me in the comments 🤗

Cumpărături în vreme de coronavirus

Cumpărături în vreme de coronavirus

Dacă până acum o lună şi ceva shopping-ul (îndeosebi cel online) se limita mai mult la haine, cărţi, parfumuri, machiaj, iată că acum situaţia s-a schimbat. „Dramatic”, asta ca să folosesc un cuvânt mult și prost folosit de presa (sau mă rog, ce a mai rămas din presa) de azi.

Chiar vorbeam zilele trecute cu mai multă lume că până acum ne puneam unii altora întrebări gen „De unde ţi-ai luat bluza asta?” sau „Vai ce bine miroase parfumul ăsta, ce este?” iar acum am ajuns să ne întrebăm de unde reuşim să ne aprovizionăm cu măşti, spirt, drojdie, clor, dezinfectant, mănuşi şi alte articole necesare pe timp de pandemie.

Aşa că m-am gândit să public un articol şi să vă spun de unde m-am aprovizionat eu, la preţuri relativ decente, pentru că de crescut au crescut mult preţurile la toate aceste produse. Unii dau vina pe producători, alţii pe distribuitori, iar alţii pe comercianţii lacomi, dornici de îmbogăţire pe seama spaimei cumpărătorilor.

O să încep cu spirtul. Banalul spirt medicinal care înainte de pandemie era 5-6 lei o sticlă de 500 ml, iar acum a ajuns să coste si 25-30 lei, aceeasi cantitate. Cum nu am de gând să îmbogăţesc pe nimeni (şi aici mă uit la tine, care vinzi spirt la 500 ml cu 26 de lei, chipurile redus de la 29,99 lei, să-ţi fie ruşine!) am căutat alte variante online, ţinând cont că în magazinele fizice e mai greu de ajuns acum cu toate restricţiile de circulaţie şi nici nu se mai găseşte demult. Nici în farmacii nu am mai găsit alcool sanitar, aşa că singura variantă e comanda de pe internet. Daaaar nici pe internet nu e simplu, pentru că fie e „Stoc epuizat”, fie prețul e nesimțit cum ați vazut puțin mai sus. Vă pot recomanda 2 locuri în care se vinde la un preţ relativ decent pentru vremurile pe care le trăim: 1. farmacia Remedium din Cluj – 12 lei sticla de 500 ml de alcool sanitar Mona Dat comandă pe 30 martie, aştept încă să îmi fie livrată. Pe site-ul lor ei anunţă că livrarea poate dura până la 14 zile lucrătoare, deci încă mă încadrez şi sper să primesc comanda până la finalul lui aprilie. Pentru că nu mai aveam aproape deloc alcool (folosesc destul de mult pentru că dezinfectez biroul la serviciu și acasă, telefoanele pe care le dezinfectam des și înainte de pandemia asta, clanțele, înterupătoarele, o parte din alimentele ambalate pe care le cumpăr, well i’m obsessed) am mai dat o comandă pe un alt site care practică preţuri decente: Detergenţi de top. Ei vând o singură sticlă în cadrul unei comenzi, mi se pare ok, în felul acesta are acces mai multă lume, preţul fiind de 13,90 lei sticla de 500 ml de Mona. Tot de pe am luat şi o sticlă de Clor Ace de 2l, la 11,90 lei. Şi acesta se comercializează tot aşa, o singură sticlă/comandă, dar la cât de spornic este, e suficient. Produsele au ajuns cam în 3 zile lucrătoare, am fost întâi sunată de o persoană de la firmă care mi-a confirmat disponibilitatea lor, iar transportul a fost 18 lei. Ca să merite cei 18 lei am mai luat un detergent de vase Fairy, niște mănuși de menaj și niște bureți de vase că oricum mai aveam doar unul nou pe stoc acasă 😁

Ajungem acum la capitolul dezinfectanţilor de mâini. Nu mă omor după ei, irită epiderma și așa „deteriorată” de la atâta spălat, dar atunci când eşti la cumpărături, pe stradă sau în mijloacele de transport în comun şi nu ai acces la apă şi săpun se pot dovedi utili. Cu condiţia să aibă un procent de alcool mai mare sau egal cu 70 %. Preţurile au explodat și pe segmentul acesta, se vând flacoane de 50 ml la 20 şi ceva de lei, ceea ce mi se pare bătaie de joc la adresa consumatorului şi nu pot tolera şi încuraja aşa ceva. Am găsit un dezinfectant bun, produs în România, pe site-ul Produsul are 70% alcool (chiar cred că are, la cum miroase, exact ca spirtul) şi flaconul de 1 litru costă 125,26 lei, îl puteţi comanda aici. E suficientă o cantitate mică pentru o aplicare (câțiva ml), așa că teoretic vă ajunge o perioadă bună, estimez eu până pe la începutul lui iunie când cred că se va încheia primul val de Coronavirus pe anul ăsta).

Produsul a ajuns cam într-o săptămână, iar costul transportului a fost 15 lei.

Un site pe care nu îl recomand este Am făcut o comandă pe data de 11 martie şi nici până în ziua de azi nu am primit-o și nici nu mi-a fost confirmată. Mă bucurasem că sunt produse românești, prețurile erau decente, dar seriozitatea este zero.

Ei avertizează pe site că momentan procesarea şi livrarea se fac cu întârzieri, dar totuşi o întârziere de aproape o lună mi se pare aberantă. Pe pagina lor de facebook multă lume se plânge că a plătit online şi nu a primit comanda, iar ei nici nu mai răspund la mesaje. Deci, aveţi mare grijă de unde comandaţi, mai ales atunci când plătiți online. În perioada aceasta eu nu plătesc online decât la magazine cunoscute și la comenzi mici. La comenzi mari (cu multe produse) am auzit destule persoane care se plâng că nu au primit toate produsele comandate și plătite chiar și de la marile hypermarketuri. Într-un fel e de înțeles, greșeli se pot produce mai ales la volumele cu care se lucrează acum. De exemplu, la Mega Image e imposibil să plasezi o comandă pentru că nu au niciun interval de livrare disponibil.

Măştile de protecţie (mai ales cele chirurgicale) sunt în ultima vreme tot mai mult recomandate pentru a fi purtate şi de cei bolnavi şi de cei sănătoşi, ca măsură de protecție și de prevenţie, dar se găsesc tot mai rar în farmacii şi online, iar de preţ nu mai vorbim. Citeam zilele trecute un articol pe Mediafax cum că au revenit pe stoc în anumite farmacii, la preţul de 7,5 lei o bucată, dar nu se vând mai mult de 7 bucăţi de persoană. Nu, mulțumesc, not for me. Am reuşit să găsesc la Sole Shop, 249 lei cutia cu 50 de măşti deci 5 lei/bucată. Preţul este mult mai bun ca în farmacie şi au şi avantajul că sunt ambalate în cutie – un pachet sigilat în punguţă de plastic, deci nu a umblat nimeni la ele de când le-a ambalat chinezul și până au ajuns la reședința mea 😁

Mi se pare mult mai igienic aşa, decât să le cumpăr la bucată, să pună mâna pe ele farmacista, teoretic cu aceeaşi mână (sau mănușă, nu are importanță pentru că mănușa o protejează doar pe ea, nu și pe mine) cu care a atins banii și alte obiecte potențial contaminate nu neapărat cu coronavirus, ci cu tot felul de alți germeni pe care eu să mi-i pun apoi pe gură🤢. Transportul la Sole costă 15 lei. Am primit comanda mai repede de cele 7 zile menţionate pe site, dar mănuşile de nitril pe care le comandasem nu au ajuns nici până azi, pentru că nici ei nu le-au primit, oamenii m-au anunțat telefonic, aşa că între timp am şi anulat comanda, gândindu-mă că oricum mănuşile nu îmi sunt foarte necesare.

Iar acum la final am lăsat drojdia! Subiectul fierbinte al zilei, întrebarea cel mai des rostită de gospodine: dar drojdie de unde luăm? Ei bine, asta nu prea e disponibilă nici în magazine şi nici online. Probabil că întreaga Românie s-a apucat peste noapte de gătit pâini, pizze şi cozonaci, altfel nu îmi explic. Am văzut azi un anunţ pe facebook de la Aliment Expres, au drojdie uscată Dr. Oetker 10 g la 2,5 lei. Transportul este gratuit, problema e că valoarea minimă a comenzii este de 100 lei şi personal nu am găsit nimic altceva care să îmi trebuiască, în afară de drojdie. Dar poate voi găsiți.

Ca sfat extra: puteţi întreba pe la brutăriile artizanale, unele din ele comercializează făină şi drojdie. Iar la unele magazine de cartier de prin Rahova și Ferentari, (e posibil ca și în alte zone) se găsește drojdie turcească proaspătă la 500 g, preț 20 lei.

Cam astea sunt ponturile despre shopping în timpul pandemiei, dacă aveți și voi altele vă aștept să le împărtășiți. Sunt vremuri destul de dificile, nu vreau să fiu pesimistă, sunt doar realistă ca de obicei: greul abia începe și cred că trebuie să ne ajutăm unii pe alții atât cât putem ❤

Amintiri din Sicilia – septembrie 2019

Amintiri din Sicilia – septembrie 2019

„A vedea Italia fără a fi văzut Sicilia este ca și când nu ai fi văzut Italia” spunea Goethe. Nu știu dacă să-i dau sau nu dreptate, Sicilia a fost pentru mine abia a doua întâlnire cu Italia, după Bologna și tot ce pot spune e că din punctul meu de vedere sunt două Italii diferite. De Italia siciliană m-am simțit mult mai apropiată decât de cea bologneză, pentru că aici pe insulă totul are un farmec aparte, totul este mai prietenos: peisajul, casele încărcate de povești și istorie, prețurile, mâncarea și mai ales localnicii. Aici m-am simțit ca acasă în Grecia sau poate chiar mai bine, pentru că deși nu prea știu să vorbesc, înțeleg destul de bine italiana. Aici a fost ca și când aș fi mers în vacanță la niște rude simpatice. Oameni zâmbitori, relaxați, glumeți. Oameni care cântă pe stradă sau atunci când te servesc la restaurant. Oameni care râd mult, vorbesc tare, se parfumează „la greu” și pot sta ore în șir să privească marea, sau cu o carte în mână pe plajă. Oameni care înțeleg că nu știi italiană și nu te judecă pentru asta, ci încearcă să se înțeleagă cu tine atât cât se poate prin semne, prin puțina engleză care o știu ei și se bucură atunci când aud că le spui totuși 2-3 cuvinte în limba lor.
Are multă culoare Sicilia. Are ceva din rafinamentul și mitologia grecilor, dar și senzualitatea arabilor. Are parfumul portocalelor și gustul dulce-amărui de migdale. Aici poți admira și cumpăra minunate obiecte ceramice sub formă de trinacria, teste di mora și pigna cu care oamenii își decorează casele, terasele, vesela, uneori și bijuteriile, considerând că aceste simboluri atrag belșug, sănătate și vitalitate, și exprimându-și în acest fel și prețuirea pentru legende și tradiții. Unele străduțe sunt adevărate bijuterii, zidurile fiind decorate cu picturi și ceramică.




Sicilia are în orașele sale străduțe înguste pe care te poți „pierde” ore în șir admirând casele vechi, de la cele mai simple la cele cu lucrături migăloase pe fațade, multe dintre ele foste „palazo” pe lângă care trec și azi mașinuțe vintage cu 3 roți, cum numai în filme retro credeai că mai poți vedea. Micii comercianți își transportă mărfurile cu ape cars, iar în unele locuri poți face chiar și plimbări cu astfel de vehicule, de exemplu la Siracusa am văzut că erau, alături de plimbările cu trăsura, o adevărată atracție pentru turiști.


Și fiindcă tot vorbim de atracții, Sicilia e un adevărat paradis pentru iubitorii de dulciuri. Cea mai bună înghețată artizanală, aromatele &crocantele Canoli și tot felul de alte rasfățuri dulci te îmbie în numeroasele pasticerii și gelaterii. Iubitorii de fistic și migdale se pot răsfăța cu tot felul de lichioruri, creme, prăjituri, sau pot cumpăra cele 2 produse măcinate, gata de a fi încorporate în rețete delicioase. Vinul de migdale este și el destul de interesant și merge servit alături de ceva dulce (de exemplu canoli sau mini tarte cu fructe). Ca să nu mai spun că am mâncat și pizza cu pesto de fistic, un adevărat deliciu.
Și ca să rămân la capitolul gastronomic, (aducător de kilograme în plus dar și de plăceri), în restaurantele și barurile siciliene vă puteți aștepta în principal la multe feluri de pizza, paste și produse pe bază de pește și fructe de mare. Rețete prea multe cu carne de pui și porc nu sunt, în schimb dacă vă place vita o să fiți mulțumiți cu siguranță, o veți regăsi preparată sub diverse forme.

Prețurile la mâncare sunt decente, o pizza (suficientă pentru o persoană) variază în funcție de locație și de ingrediente între 5 și 15 euro, pastele la fel, iar fructele de mare de la 7-8 euro pot trece și de 30 € o porție dacă alegeți ceva mai sofisticat, într-un loc mai fițos. Peste tot pe lângă consumație se plătește și „coperto”- faimoasa taxă a italienilor care acoperă cumva faptul că ai folosit tacâmurile și fața de masă (apropo aici nu am văzut ca în Grecia fețe de masă din hârtie de unică folosință, ci doar din material textil, care după plecarea clienților sunt strânse și merg direct la spălat). Coperto variază în funcție de restaurant și este specificat clar în meniu, de obicei chiar pe prima pagină. Am plătit 1 € și 1,5 € dar și 2 €. Din câte îmi amintesc la Bologna nu am dat mai puțin de 2€. Cât despre „bacșiș” pentru ospătari, părerile sunt împărțite, unii zic că nu e nevoie să dai alții că poți da, însă nu e obligatoriu. Personal, am ales să „rotunjim” sumele de plată de exemplu la 33,5 euro am dat 35 și am primit multe zâmbete, mulțumiri și invitația să revenim. Am senzația că datorită taxei coperto lumea nu prea mai lasă nimic în plus la restaurante.
Dar Sicilia nu are doar atracții gastronomice, ci este un loc excelent pentru amatorii de cultură, istorie și plimbări.
Pentru a vizita diversele obiective de pe insulă există trenuri, autobuze sau se pot închiria mașini (50€/ zi, după cum am văzut diverse anunțuri în aeroport sau prin stațiuni). Se poate apela și la diversele agenții care organizează excursii, dar nu cred că merită, având în vedere că prețul e mult mai mare și depinzi de grupul cu care mergi și de timpul alocat de ghid pentru fiecare obiectiv în parte. De exemplu la Siracusa am văzut excursii din Giardini Naxos sau Taormina cu 40€ de persoană, în condițiile în care la tren am dat 18 € dus-întors. Eeei și aici e o altă poveste, pentru că de dus ne-am dus bine cu trenul la Siracusa, întârziere doar 15 minute. Seara la întoarcere însă, surpriză! Am cumpărat biletele de la automatul din gară și când ne pregăteam să le validăm pentru că se apropia ora de plecare, am auzit că șeful de gară anunța pe toată lumea (majoritatea turiști): „No train to Catania and Mesina, no train!” Am intrat noi un pic în panică pentru că eram seara la ora 18 la 135 km de Giardini, cam toată lumea era în aceeași situație cu noi și foarte agitată. Dar până la urmă lucrurile s-au rezolvat, ni s-a spus că ne va prelua un autocar la ora de plecare a trenului și ne va duce până în Catania, iar de acolo alte mașini ne vor duce spre localitățile în care locuiam/eram cazați. Autocarul a venit, dar nu la ora de plecare a trenului ci cu o jumătate de oră mai târziu. Nu am încăput toți în primul autocar și cum italienii nu iau călători în picioare, a fost chemat al doilea autocar care a sosit nu peste 15 minute conform promisiunii, ci peste vreo 30, dar până la urmă era ok, la ora 19.30 ne îndreptam spre Catania pe ruta Augusta – Lentini, de unde autocarul a mai preluat câteva persoane din gări. Când am ajuns în Catania problema trenurilor se rezolvase și am prins „la mustață” cu 5 minute înainte de plecare un tren spre Taormina-Giardini unde am ajuns la 21.40. Trenul nostru cu care ar fi trebuit să ajungem apărea pe tabelă cu o întârziere de aproape 2 ore. Abia după această pățanie m-am documentat și am citit că în Sicilia circulația trenurilor nu e deloc sigură, ele se opresc când ți-e lumea mai dragă. Adevărul e că pe anumite porțiuni între Catania și Siracusa se circula foarte lent, pe o singură linie, probabil că infrastructura lasă de dorit și pe la ei 😃

Asta însă nu a umbrit cu nimic frumusețea zilei petrecute la Siracusa. Am vizitat doar partea veche a orașului, Ortygia, în care se ajunge rapid de la gară (poza de mai sus) -un drum drept de cam 15 minute, se poate trece pe unul dintre cele 2 poduri. Imediat ce intri în Ortygia te întâmpină un bazar cu africani care vând tot felul de haine, brățări, ceasuri, pături (asta se întâmplă și pe plaja din Giardini Naxos doar că acolo comerțul e ambulant și, sincer, e un aspect care nu mi-a plăcut). Imediat dai și de templul lui Apolo, apoi ai de ales pe care dintre străzi să pătrunzi în istoria orașului.

Există de jur împrejur o promenadă frumoasă pe care te poți plimba și admira marea sau poți sta la unul din restaurante pentru a servi ceva.


Neavând foarte mult timp la dispoziție, am căutat direct obiectivele pe care doream să le vedem: fântâna Aretusa, Piazza Arhimede cu fântâna Dianei și Piazza Duomo. Obiectivele sunt foarte multe, pentru cei care au timp mult la dispoziție se pot vizita Teatrul grec și Parcul arheologic din partea nouă a orașului, diverse muzee în Ortygia (Muzeul păpușilor – îmi pare rău ca l-am ratat) noi am avut la dispoziție doar 4 ore, datorită faptului că nu am prins trenul de dimineață din Taormina-Giardini.
Cel mai bun Aperol pe care l-am băut vreodată – în Piazza del Duomo, la Bar Condorelli, cu vedere directă la impresionanta catedrală din Siracusa, o adevărată capodoperă a stilului baroc, a cărei construcție a început încă din secolul 7 având la bază un templu grecesc.

Fântâna Arethusa a fost un alt obiectiv-simbol al Siracusei pe care am vrut să îl văd, fiind o fântână naturală (denumită așa după nimfa Arethusa) în care crește papirusul și se plimbă nestingherite niște rățuște simpatice. Se pare că doar aici și în râul Fiumefreddo poate fi întâlnit papirusul în întreaga Europă.

După o plimbare printre străduțe pline de magazine cu suveniruri (dulciuri, băuturi alcoolice locale și ceramică mai ales), cafenele, baruri și gelaterii (evident că am și savurat o înghețată, altfel nu se putea) ajuns și la Fântâna Diana, în Piazza Archimede.


Am fost surprinsă să aflu că fântâna datează de la începutul secolului 20, stilul în care e construită mă făcea să cred că este mult mai veche. Am admirat-o, am fotografiat-o și ne-am grăbit apoi spre gară pentru a nu pierde trenul care, cum vă spuneam ceva mai sus, nici măcar nu avea să vină.
Un alt loc care nu trebuie ratat în Sicilia este Taormina. Am fost de 2 ori acolo în timpul sejurului nostru și, dacă aș mai fi stat încă o zi sau doua, aș fi mers și a treia oară. Și dacă tot am început articolul cu referință la Goethe, ei bine și despre Taormina tot el a scris, spunând că este un drum spre paradis. Și nu a greșit deloc. Taormina e orășelul turistic ideal. Poziția sa pe un deal, deasupra mării, cu vedere la vulcanul Etna, monumentele istorice (Teatrul antic, Catedrala, diversele palazo, bisericile, muzeele), strada Corso Umberto înțesată cu magazine de firmă, parfumerii, pasticerii, gelaterii, dar și o mulțime de magazine de artă (ceramică în primul rând), restaurantele de fine dining, plajele la care se poate ajunge cu telecabina sau cu autobuzul fac din Taormina o destinație căutată de turiști din întreaga lume.Este aici un amalgam de istorie și contemporaneitate care nu te poate lăsa indiferent. Pentru iubitorii de cultură – Taormina găzduiește mai ales vara, diverse evenimente gen concerte (în teatrul antic), expoziții de artă, evenimentele muzicale și dans.

În Taormina se ajunge cu autobuzul din Catania (sau din Giardini Naxos în cazul nostru, 1,90 euro biletul), dar există și două variante de mers pe jos. Prima oară când am vizitat Taormina am ales să mergem pe jos, pe drumul care pornește de la benzinăria Q8, până să ajungi la gară. Nu recomand drumul care începe dincolo de gară pentru că este foarte aglomerat, plini de mașini și curbe în ac de păr, ceea ce îl face destul de dificil și periculos de par urs în calitate de turist. Nici varianta aleasă de noi nu a fost foarte comodă, se urcă pe șosea o bună parte din drum, dar având condiție fizică bună spre foarte bună a fost ok, în ciuda celor 30 grade.
Și dacă tot ai ajuns la Taormina, e păcat să nu mergi si mai departe, spre Castelmola. Și acest drum se poate face pe jos, am văzut câteva persoane dar noi am ales varianta cu autobuzul, fiindcă deja citisem că e un drum și mai dificil decât cel Giardini-Taormina, se urcă și mai mult și sunt și mai mult curbe periculoase.De la terminalul din Taormina autobuzele spre Castelmola pleacă o dată pe oră și costă cam 3€ dus-întors, nu mai țin minte exact prețul. Drumul în sine foarte frumos, spectaculos, mai spectaculos chiar decât destinația în sine, aș zice. Castelmola e mult mai mic decât Taormina, dar arta e peste tot prezentă. Mi-au plăcut plăcuțele cu inscripții personalizate de pe zidurile caselor, străzile înguste pietruite, locul de belvedere de unde spot vedea marea și Taormina, magazinele cu suveniruri.

Atracția maximă din Castelmola este barul Turrisi și las aici câteva poze ca să înțelegeți de ce 🙂 Mâncarea a fost bună aici, dar Mojito cu lichior de mentă în loc de mentă naturală…cam dezamăgitor.


Alte lucruri pe care le-am făcut în săptămâna cât am stat în Sicilia: am vizitat Gole de Alcantara, Vulcanul Etna și am făcut și plajă vreo două zile (plaja din Giardini Naxos mi-a plăcut).


Despre astea poate în alt post, sau poate nu, în general mă conving cam greu să scriu atât de mult 🙂 Sper că v-a plăcut articolul meu despre Sicilia și, atunci când lucrurile vor reveni la normal, vă recomand să vizitați această insulă.

Festivalul turcesc – Parcul Herăstrău 8-11 august

Festivalul turcesc – Parcul Herăstrău 8-11 august

Dacă sunteți în București și nu aveți planuri pentru 10 si 11 august vă invit să participați la Festivalul Turcesc care are loc în Parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle, între orele 10-22.

Aici veți găsi preparate culinare delicioase cu specific turcesc, preparate de voluntari turci. De altfel banii obținuți din vânzări vor fi folosiți în scopuri caritabile, ceea ce mi se pare foarte frumos si mi-ar plăcea să văd la un moment dat și un Festival românesc organizat pe același principiu, că doar avem și noi o gastronomie interesantă, dansuri și muzică populară la fel de interesante.

Dar, să revenim la festivalul turcesc. Mâncarea este acompaniată și de momente artistice care vă vor face să cunoașteți mai bine fascinanta cultură otomană: dansuri, muzică, spectaculoșii derviși rotitori, fanfara otomană. Pe parcursul fiecărei zile vor exista și momente de dans și muzică românească, dar și concursuri. Dervișii rotitori vor putea fi văzuți după-amiaza la orele 17 și 19.

Programul complet îl găsiți pe facebook, în pagina dedicată evenimentului

Vremea se anunță frumoasă atât sâmbătă cât și duminică, așa că puteți lua un loc confortabil pe iarba din fața scenei pentru a trăi momentele artistice, dar și pentru a savura delicioasele preparate culinare, vă puteți răcori cu o limonada sau o înghețată turcească sau puteți să vă energizați cu o cafea turcească la nisip.

Iată și câteva prețuri, orientativ, ca să stiți cât vă costă incursiunea în tradițiile și cultura otomană:

-Lahmacun (cu carne de vita sau vegetal, pentru cei care țin post) -15 lei

-katmer (un desert din foietaj cu unt și fistic) – 10 lei

-o cupă de înghețată – 5 lei

-sucuri din Turcia – între 5 și 8 lei sticla

-un pahar cu limonada – 5 lei

-rolls-uri din foietaj umplute cu brânză – 1 leu/bucată

-baclava, sarailie, kataif – 50 lei kilogramul

-cafea la nisip – 5 lei paharul mic sau 10 cel mare

Eu am fost vineri și voi mai merge încă o dată sâmbătă sau duminică pentru că nu am apucat să vad dansul dervișilor și nu vreau să îl ratez 🙂

Ați fost la festival? Planuiți să mergeți? Sunteți interesați de astfel de evenimente? Aștept să îmi spuneți în comentarii.

Agistri sau 14 km pătrați de paradis la o oră de Atena. Partea I – cum am ajuns acolo

Agistri sau 14 km pătrați de paradis la o oră de Atena. Partea I – cum am ajuns acolo

Tata, Dumnezeu să-l ierte, mi-a deschis gustul pentru călătorii si pentru Grecia în mod special. Disperat de faptul că mergeam doar la noi la mare sau cel mult la bulgari, mi-a zis într-o zi pe tonul lui jumătate glumeț-jumătate serios: mai mergeți și voi în altă parte, să mai vedeți și altceva. Uite, de ce nu încercați Grecia? Și de atunci, din 2015, a început povestea mea de dragoste cu Grecia, pentru care îi voi fi mereu recunoscătoare lui Teddy. Prima vacanță (cadou, evident, de la tata) a fost în Thassos. Au urmat apoi Parga, Skiathos, Corfu, Lefkada și Evia. Pe toate le-am văzut prin intermediul agențiilor de turism convenționale care îți oferă cazare 6 sau 7 nopți la un set limitat de vile și hoteluri, transport cu autocar sau avion și date fixe de plecare. La pachet cu mulți conaționali care uneori nu neapărat că îți strică vacanța, dar să zicem că iau după ei în afara țării toate obiceiurile proaste pe care le au aici.

Așa că anul ăsta am vrut altceva, o vacanță 90% selfmade, într-un loc în care, hopefuly, să nu dăm de români gălăgioși care mănâncă semințe, ascultă muzică pe smartphone și urlă de pe șezlong la odraslele care se joacă la câțiva zeci de metri în apă (în Thassos am întâlnit această specie).

M-am gândit că varianta cea mai simplă ar fi avion București-Atena, apoi ferry spre o insulă apropiată de Atena (undeva la maxim 2-3 ore de mers pe mare). Căutând pe Google „beautiful islands close to Athens”, am dat de insulele Saronice. Mi-au atras atenția Hydra, Methana și Agistri. La Hydra am renunțat pe motiv de lipsă totală a oricărui mijloc de transport pe insulă, cu excepția măgărușilor, Methana avea conexiuni mai puține cu Piraeus, iar Agistri mi s-a parut destinația cea mai interesantă datorită dimensiunii foarte mici (14 km pătrați) și a faptului că era legată de Piraeus printr-un mare număr de ferry-uri și flying dolphins (niște vase mai mici de viteză mare, un fel de hibrid între vapor și avion). în total cam 7-8 conexiuni pe zi, de la 7 dimineața până pe la 8 seara. Căutând poze și impresii despre Agistri si vazând ce peisaje și plaje frumoase sunt (unele dintre ele cu nisip așa cum îmi plac mie), plus că românii nu par a fi călcat pe acolo decât cel mult într-un one day trip din Atena, am zis gata, mergem în Agistri! După cum puteți vedea mai jos, nu am greșit deloc 😀 dar mai multe poze în partea a doua și a 3-a a jurnalului de călătorie.

Vacanța am achiziționat-o tot de la o agenție, Veltravel, prin care am mai fost și la Bologna și Larnaca anii trecuți. Avantajul la ei este că poți pleca în ce zi vrei, poți sta câte zile vrei (cu condiția să existe zboruri în ziua respectivă) poți combina zborurile cum dorești, au și de la companii de linie și de la companii lowcost, atât zboruri directe cât și cu escale. Poți lua cazare tot de la ei sau dacă nu, îți iei doar biletele de avion (am verificat – în unele cazuri sunt mai ieftine de la ei decât dacă le cumperi direct de la compania aeriană) și cazare de pe booking, airbnb sau de unde dorești.

Noi am luat cazarea tot de la ei pentru că nu diferea prețul față de booking. La unele cazări am văzut că diferă, de exemplu la un sejur de 6 nopți poți plăti cu 50 euro mai puțin de persoană dacă rezervi pe booking.

Am ales Hotelul Vasilaras (cotat cu 4,2 din 5 pe Tripadvisor), la câțiva zeci de metri de portul si plaja din Skala, stațiunea cea mai animată de pe insulă. Preț:225 € de persoană bilet de avion economy cu Aegean Airlines (bagaj de mână de maxim 8kg și un rucsac/poșetă/geantă laptop inclus în preț pentru fiecare pasager și gustare la bord), taxe de aeroport, cazare 6 nopți la Hotel Vasilaras și asigurări. La asta s-au mai adăugat aproximativ 80 de lei de persoană asigurarea de călătorie și urmau să se adauge 12 euro bilet dus-întors aeroport -port Piraeus cu expresul X96 și încă 23 euro dus-întors cu ferry Piraeus – Skala – Piraeus. Adică un total de aproximativ 275 euro cu tot cu transferuri incluse. Pentru început de iulie mi s-a parut mai mult decât decent. Ca idee la agențiile clasice aș fi plătit peste 400 euro pentru Corfu, Lefkada sau Creta, în aceeași perioadă pentru transport cu avion și cazare 7 nopți, transfer inclus de la hotel la aeroport.

Dar cum socoteala de acasă și aia din târg se mai bat uneori cap în cap, fix pe 3 iulie, ziua plecării noastre, în Grecia a fost grevă la tot ce înseamnă ferry-uri și vapoare, flying dolphins etc. De plecat am plecat, gândindu-ne că până la urmă rămânem o noapte în Athena la un hotel. Însă pe ultima sută de metri am vorbit cu proprietara hotelului, Maria și ea ne-a ajutat să ajungem în Agistri cu un water taxi care pleca din alt port (Micro Limani). Afacerea ne-a costat 30 euro de persoană plus 7 euro taxiul din Piraeus în Micro Limani -vezi poza mai jos), dar am avut noroc de un taximetrist simpatic care a vorbit la telefon cu Maria, pentru ca aceasta să-i explice în greacă unde anume să ne ducă. Din ce am vazut în Piraeus sunt mai multe porturi mici, nouă ne-ar fi fost cam greu să nimerim sau să-i explicăm taximetristului, deși vorbea destul de bine engleză.

Ca idee, dacă veți vrea să vizitați vreodată Agistri pentru o zi sau să vă petreceți vacanța acolo: ferry-urile și flying dolphins pleacă din Port Piraeus de la Poarta 8. Autobuzul X96 care face legatura între aeroport și port vă lasă foarte aproape de această poartă și tot aproape de ea (mai exact vis-a-vis) vă și ia când vă întoarceți din Agistri în Piraeu. Biletele pot fi cumpărate de la chioșcurile din stații sau direct de la șoferi. Pentru mai multe informații, orar de circulație, stații și alte actualizări consultați site-ul oficial

Ferry-urile sunt cam 3-4 pe zi, costă 11,5 euro de persoană pe sens și, după o scurtă oprire în Aegina unde debarcă și preiau turiștii de acolo, merg în Agistri în portul Skala. Timpul total de călătorie e cam 80-90 de minute. La un simplu search pe google „piraeus to agistri ferry” găsiți companiile care fac acest traseu, prețul și orarul, pentru a vă putea sincroniza cu ora de aterizare a avionului. Nu recomand să faceți rezervare dinainte dacă sunteți doar pasageri și nu aveți și mașină, această rută nu este atât de solicitată încât să nu găsiți loc în ziua plecării, iar în cazul în care aveți „noroc” ca și noi de vreo grevă mai trebuie să va recuperați și banii. Dacă mergeți cu mașina și alegeți și sezonul de vârf sfârșit de iulie – august, poate rezervarea ar fi o idee bună, dați un telefon cu o săptămână înainte la compania cu care veți merge și întrebați.

Flying dolphins transportă doar pasageri, costă 15 euro de persoană pe sens și ajung în 60 minute în Agistri, după popasul din Aegina. Găsiți pe internet orarele actualizate. Aceștia însă merg în Megalochori (sau Mylos) – capitala insulei iar de acolo, dacă aveți cazare în Skala, va trebui să mergeți fie pe jos (sunt 2 km între cele 2 localități) fie să luați autobuzul -2,10 euro biletul, programul este din oră în oră, am impresia că doar la ora 14 nu circulă. Dacă sosiți cu orice flying dolphin după ora 10 a.m până în ora 19 eu vă recomand cu drag să luați autobuzul, drumul pe jos nu este lung, dar nu există deloc umbră și la temperaturile de 35-36 grade pe care le-am prins noi anul acesta, nu cred că vă doriți să mergeți 2 km cu trolerul după voi 😀

Noi, forțați de greva navală, am mers cu un taxi boat (sau water taxi, veți găsi ambele denumiri) plătind 30 euro de persoană (încap maxim 12 persoane) și am avut noroc că marea a fost calmă, am făcut cam o oră și 10 minute până la destinație. În caz de grevă căutați pe google „water taxi poseidon agistri” și „water taxi jamaica agistri”, dați un telefon și cel mai probabil veți reuși să ajungeți pe insulă în acest fel, la Jamaica prețul era de 35 euro dar tot e mai bine decât să dați 70-100 euro la hotel în Atena și să ratați o zi de vacanță în micuța și fermecătoarea insulă.

poză din water taxi:

Ca sfat: recomand cazare în Skala, aici sunt majoritatea tavernelor, barurilor, magazinelor cu suveniruri și supermarketurilor. Tot aici sunt si plajele cele mai bune, cu nisip si intrare lină în apă. Megalochori chiar dacă este capitala insulei, nu are același ritm de viață și aceleași facilități, merită însa o vizită ( noi am făcut 2) fiind un sat drăguț, cu case tipic grecești, flori, pisici, străduțe frumoase câteva taverne la care însă nu am văzut foarte multă lume, majoritatea preferând mult mai animata Skala.

poză din Megalochori:

În partea a doua o să vă povestesc despre cazare, mâncare, locuri de făcut plajă, magazine, prețuri și locuri care pot fi vizitate din Agistri iar partea a 3-a va fi dedicată exclusiv locurilor pe care le-am vizitat atât în insulă cât și în afara ei plus impresii finale. See you soon!😀

La Baïonnette – rafinament franțuzesc cu ingrediente naturale

Anul acesta ziua mea (și a Americii 😁🇺🇸) m-a prins în Grecia, în insula Agistri – stay tuned fiindcă lucrez deja la un articol cu și despre această destinație de vacanță foarte frumoasă, dar puțin sau deloc cunoscută la noi.

Așa că după ce m-am întors acasă am mai sărbătorit o dată, împreună cu ce a mai rămas din familia mea (respectiv mama) și câțiva prieteni apropiați. Având în vedere că îmi place să încerc mereu lucruri noi, că susțin atât cât pot producători locali și că de ceva vreme îmi tot făceau cu ochiul deserturile super instagramabile și, bănuiam eu și delicioase ale celor de la La Baïonnette, am zis să comand de la ei, mai ales că am citit că sunt preparate cu ingrediente naturale. Tortul nu prea mai avea niciun farmec la mai bine de o săptămână de când fusese ziua mea așa că m-am orientat la niște prăjituri.

Am făcut comanda miercuri și am solicitat livrarea la domiciliu sâmbătă până în ora prânzului. Și sâmbătă la ora 12 trecute fix, minunatele prăjituri au sosit 😁 Am apreciat faptul că au respectat ora daaaaar când am deschis cele 2 cutii am apreciat și mai mult și m-am bucurat că am ales să comand de la ei. Prăjiturile arată foarte bine, după cum puteți vedea din poze, sunt ornate cu mult gust și sunt și mari, asta ca să știți atunci când veți comanda de la Baïonnette.

Cea cu zmeură m-a impresionat cel mai mult, este foarte interesantă combinația dintre pasta de migdale dulce și aromată pusă în coaja de tartă și spuma de zmeură delicioasă, ușor acrișoară și răcoritoare.

Delicioase au fost și cele două financier, una cu pasta de fistic (ador fisticul) și cealaltă cu o ciocolată foarte bună și intensă la gust (ei folosesc ciocolată cu un procent ridicat de unt de cacao).

Ca și preț, pot să spun că am fost la fel de plăcut impresionată. Ținând cont de calitate și de cantitate (prăjiturile chiar sunt mari, mai mari decât ce veți găsi în alte părți și se simte imediat că sunt făcute cu ingrediente naturale) La Baïonnette se situează sub prețul pe care îl practică alte cofetării de gen. Iar livrarea pentru București este gratuită.

Dacă v-am făcut curioși, aruncați o privire pe pagina lor de instagram și pregătiți-vă să fiți tentați 😁 Torturi, eclere, buturugi, mini prăjituri și câte alte bunătăți, se vede din felul în care arată că sunt pregătite cu pricepere, dar și cu pasiune, cât despre cât de bune sunt, doar voi puteți simți, după ce le încercați.

Din ce am văzut pe instagram, o parte din produsele lor se găsesc și la Kali Eat Local. Eu însă m-am bazat pe isntinct, am comandat fără să încerc înainte și voi mai comanda cu siguranță și pentru alte ocazii.

Voi ați încercat vreunul din produsele La Baïonnette?

Am I Shook?

Hi everyone!

Here I am with another review of a makeup product.

This time I want to share with you my experience with the “Shook” palette by Makeup Revolution.

This was an impulse buy: received the mail about the release of the palette, added to cart, payed and after 4 days the palette was with me. Well, actually the palettes because I ordered the highlighter one too.

I was pleasantly surprised with the fast delivery offered – Track Pack. I live in Romania and the palette came to my house from Holland in 4 days. The transport costs only 3,15 pounds, which is such an affordable price for such a long distance. The parcel was brought to me by Romanian Post – Prioripost. So everything went very smooth.

Let’s now talk about the actual palette.

At first sight, the packaging looks good, it is sturdy, love the black& gold combo. Most people seem to like the fact it’s made of tin, but I honestly don’t like this. I know it is more practical (if it gets dirty you can easily clean it), but it gives me the impression of a cheap product and definitely not good for traveling. One good thing is the big mirror, for those who prefer using it. I usually don’t use the mirrors in the palettes because they tend to become dirty due to the inevitable fallout.

I’m not going to talk about the number of colours in the palette, you can all see it, they also have names written underneath which is cute (I hate the plastic sheets in other palettes like SophX, for example). I must confess I was definitely shook when I opened the palette: the pans are small. I mean…really small. Never seen so small pans ever in my makeup life. I was soooo damn shook. The six transition shades above are big size, but the rest o colours are so small that you almost can’t use the brush to pick up colour. I know the price was only 10 pounds, but the could have made bigger and less pans with the same price. There are few similar shades in the palette so they could have skipped some of them.

The colour story of the palette is very pretty: mostly warm tones, with few pops of colours for the days when you want to go a little extra or you just feel creative. Looking at the palette I can see so many looks suitable for everyday situations, for parties or for a romantic dinner. Everything you can possibly want you can do with these shades. But let’s see if the formula really lets you do everything you want.

Here’s the second thing that shook me: the mattes in the palette are amazing. I mean…really amazing! They do have some fallout (some more than others), which is not something new with makeup Revolution palettes, but the payoff and blendability are excellent especially for this price point. I don’t use expensive brushes (I work with Morphe, Zoeva and even my good old Essence blending brush), but the eyeshadows performed very well. Nothing muddy, nothing patchy, you can easily build layer after layer (for more intensity) and the blend the colour nicely. That being said, I was having even greater expectations with the shimmers. We all know the shimmer are usually easy to make and perform well, even in the cheapest palettes.

For the third time I was shook: the shimmers, metallics, glitters weren’t as good as expected. As a matter of fact I don’t know why they claim to have glitters in this palette cause I’ve seen none. The only “glitter shades” are actually mattes with veeeery fine milled glitters that disappear as you apply the shades. The shimmers seemed to me pretty hard to apply. I tried with my finger, I tried with a wet brush but the payoff is poor and they don’t look shimmer at all. I was so disappointed, because when swatched on my hand they looked cute. Definitely not as creamy as Juvia’s Place or Colourpop, but still nice. I have to mention that I use good eye primers: Too Faced Eye Ensurance and Urban Decay Primer Potion. Tried them both but no improvement. There were 2 exceptions: shades Adored and Aquatic which applied very nice, they have a more creamy consistency and they looked shimmery enough for my taste. While doing a cut crease I’ve noticed that the shimmer worked better over concealer (for cutting my crease I used Catrice Camouflage concealer).

Here is a look i made with this palette, the upper lid actually, because the low lid and the yellow above the crease were from Makeup Revolution Trends Mischief Mattes palette.

As a conclusion, the Shook eyeshadow palette got me three times shook:

  1. the pan size – way to small, you almost don’t have room to swirl your brush
  1. the mattes – amazing quality, especially for this price point. As a bonus: they can be used as contour powders, I’ve tested them and they blend very nice and are long lasting.
  1. the shimmers – disappointing, poor payoff, don’t show as shimmery as i was expecting them.

See you soon with the Makeup Revolution x Carmi Make Magic palette review!

Did you buy any of the Shook palettes ? What’s you opinion about them? Let me know!