„A vedea Italia fără a fi văzut Sicilia este ca și când nu ai fi văzut Italia” spunea Goethe. Nu știu dacă să-i dau sau nu dreptate, Sicilia a fost pentru mine abia a doua întâlnire cu Italia, după Bologna și tot ce pot spune e că din punctul meu de vedere sunt două Italii diferite. De Italia siciliană m-am simțit mult mai apropiată decât de cea bologneză, pentru că aici pe insulă totul are un farmec aparte, totul este mai prietenos: peisajul, casele încărcate de povești și istorie, prețurile, mâncarea și mai ales localnicii. Aici m-am simțit ca acasă în Grecia sau poate chiar mai bine, pentru că deși nu prea știu să vorbesc, înțeleg destul de bine italiana. Aici a fost ca și când aș fi mers în vacanță la niște rude simpatice. Oameni zâmbitori, relaxați, glumeți. Oameni care cântă pe stradă sau atunci când te servesc la restaurant. Oameni care râd mult, vorbesc tare, se parfumează „la greu” și pot sta ore în șir să privească marea, sau cu o carte în mână pe plajă. Oameni care înțeleg că nu știi italiană și nu te judecă pentru asta, ci încearcă să se înțeleagă cu tine atât cât se poate prin semne, prin puțina engleză care o știu ei și se bucură atunci când aud că le spui totuși 2-3 cuvinte în limba lor.
Are multă culoare Sicilia. Are ceva din rafinamentul și mitologia grecilor, dar și senzualitatea arabilor. Are parfumul portocalelor și gustul dulce-amărui de migdale. Aici poți admira și cumpăra minunate obiecte ceramice sub formă de trinacria, teste di mora și pigna cu care oamenii își decorează casele, terasele, vesela, uneori și bijuteriile, considerând că aceste simboluri atrag belșug, sănătate și vitalitate, și exprimându-și în acest fel și prețuirea pentru legende și tradiții. Unele străduțe sunt adevărate bijuterii, zidurile fiind decorate cu picturi și ceramică.
Sicilia are în orașele sale străduțe înguste pe care te poți „pierde” ore în șir admirând casele vechi, de la cele mai simple la cele cu lucrături migăloase pe fațade, multe dintre ele foste „palazo” pe lângă care trec și azi mașinuțe vintage cu 3 roți, cum numai în filme retro credeai că mai poți vedea. Micii comercianți își transportă mărfurile cu ape cars, iar în unele locuri poți face chiar și plimbări cu astfel de vehicule, de exemplu la Siracusa am văzut că erau, alături de plimbările cu trăsura, o adevărată atracție pentru turiști.
Și fiindcă tot vorbim de atracții, Sicilia e un adevărat paradis pentru iubitorii de dulciuri. Cea mai bună înghețată artizanală, aromatele &crocantele Canoli și tot felul de alte rasfățuri dulci te îmbie în numeroasele pasticerii și gelaterii. Iubitorii de fistic și migdale se pot răsfăța cu tot felul de lichioruri, creme, prăjituri, sau pot cumpăra cele 2 produse măcinate, gata de a fi încorporate în rețete delicioase. Vinul de migdale este și el destul de interesant și merge servit alături de ceva dulce (de exemplu canoli sau mini tarte cu fructe). Ca să nu mai spun că am mâncat și pizza cu pesto de fistic, un adevărat deliciu.
Și ca să rămân la capitolul gastronomic, (aducător de kilograme în plus dar și de plăceri), în restaurantele și barurile siciliene vă puteți aștepta în principal la multe feluri de pizza, paste și produse pe bază de pește și fructe de mare. Rețete prea multe cu carne de pui și porc nu sunt, în schimb dacă vă place vita o să fiți mulțumiți cu siguranță, o veți regăsi preparată sub diverse forme.
Prețurile la mâncare sunt decente, o pizza (suficientă pentru o persoană) variază în funcție de locație și de ingrediente între 5 și 15 euro, pastele la fel, iar fructele de mare de la 7-8 euro pot trece și de 30 € o porție dacă alegeți ceva mai sofisticat, într-un loc mai fițos. Peste tot pe lângă consumație se plătește și „coperto”- faimoasa taxă a italienilor care acoperă cumva faptul că ai folosit tacâmurile și fața de masă (apropo aici nu am văzut ca în Grecia fețe de masă din hârtie de unică folosință, ci doar din material textil, care după plecarea clienților sunt strânse și merg direct la spălat). Coperto variază în funcție de restaurant și este specificat clar în meniu, de obicei chiar pe prima pagină. Am plătit 1 € și 1,5 € dar și 2 €. Din câte îmi amintesc la Bologna nu am dat mai puțin de 2€. Cât despre „bacșiș” pentru ospătari, părerile sunt împărțite, unii zic că nu e nevoie să dai alții că poți da, însă nu e obligatoriu. Personal, am ales să „rotunjim” sumele de plată de exemplu la 33,5 euro am dat 35 și am primit multe zâmbete, mulțumiri și invitația să revenim. Am senzația că datorită taxei coperto lumea nu prea mai lasă nimic în plus la restaurante.
Dar Sicilia nu are doar atracții gastronomice, ci este un loc excelent pentru amatorii de cultură, istorie și plimbări.
Pentru a vizita diversele obiective de pe insulă există trenuri, autobuze sau se pot închiria mașini (50€/ zi, după cum am văzut diverse anunțuri în aeroport sau prin stațiuni). Se poate apela și la diversele agenții care organizează excursii, dar nu cred că merită, având în vedere că prețul e mult mai mare și depinzi de grupul cu care mergi și de timpul alocat de ghid pentru fiecare obiectiv în parte. De exemplu la Siracusa am văzut excursii din Giardini Naxos sau Taormina cu 40€ de persoană, în condițiile în care la tren am dat 18 € dus-întors. Eeei și aici e o altă poveste, pentru că de dus ne-am dus bine cu trenul la Siracusa, întârziere doar 15 minute. Seara la întoarcere însă, surpriză! Am cumpărat biletele de la automatul din gară și când ne pregăteam să le validăm pentru că se apropia ora de plecare, am auzit că șeful de gară anunța pe toată lumea (majoritatea turiști): „No train to Catania and Mesina, no train!” Am intrat noi un pic în panică pentru că eram seara la ora 18 la 135 km de Giardini, cam toată lumea era în aceeași situație cu noi și foarte agitată. Dar până la urmă lucrurile s-au rezolvat, ni s-a spus că ne va prelua un autocar la ora de plecare a trenului și ne va duce până în Catania, iar de acolo alte mașini ne vor duce spre localitățile în care locuiam/eram cazați. Autocarul a venit, dar nu la ora de plecare a trenului ci cu o jumătate de oră mai târziu. Nu am încăput toți în primul autocar și cum italienii nu iau călători în picioare, a fost chemat al doilea autocar care a sosit nu peste 15 minute conform promisiunii, ci peste vreo 30, dar până la urmă era ok, la ora 19.30 ne îndreptam spre Catania pe ruta Augusta – Lentini, de unde autocarul a mai preluat câteva persoane din gări. Când am ajuns în Catania problema trenurilor se rezolvase și am prins „la mustață” cu 5 minute înainte de plecare un tren spre Taormina-Giardini unde am ajuns la 21.40. Trenul nostru cu care ar fi trebuit să ajungem apărea pe tabelă cu o întârziere de aproape 2 ore. Abia după această pățanie m-am documentat și am citit că în Sicilia circulația trenurilor nu e deloc sigură, ele se opresc când ți-e lumea mai dragă. Adevărul e că pe anumite porțiuni între Catania și Siracusa se circula foarte lent, pe o singură linie, probabil că infrastructura lasă de dorit și pe la ei 😃
Asta însă nu a umbrit cu nimic frumusețea zilei petrecute la Siracusa. Am vizitat doar partea veche a orașului, Ortygia, în care se ajunge rapid de la gară (poza de mai sus) -un drum drept de cam 15 minute, se poate trece pe unul dintre cele 2 poduri. Imediat ce intri în Ortygia te întâmpină un bazar cu africani care vând tot felul de haine, brățări, ceasuri, pături (asta se întâmplă și pe plaja din Giardini Naxos doar că acolo comerțul e ambulant și, sincer, e un aspect care nu mi-a plăcut). Imediat dai și de templul lui Apolo, apoi ai de ales pe care dintre străzi să pătrunzi în istoria orașului.
Există de jur împrejur o promenadă frumoasă pe care te poți plimba și admira marea sau poți sta la unul din restaurante pentru a servi ceva.
Neavând foarte mult timp la dispoziție, am căutat direct obiectivele pe care doream să le vedem: fântâna Aretusa, Piazza Arhimede cu fântâna Dianei și Piazza Duomo. Obiectivele sunt foarte multe, pentru cei care au timp mult la dispoziție se pot vizita Teatrul grec și Parcul arheologic din partea nouă a orașului, diverse muzee în Ortygia (Muzeul păpușilor – îmi pare rău ca l-am ratat) noi am avut la dispoziție doar 4 ore, datorită faptului că nu am prins trenul de dimineață din Taormina-Giardini.
Cel mai bun Aperol pe care l-am băut vreodată – în Piazza del Duomo, la Bar Condorelli, cu vedere directă la impresionanta catedrală din Siracusa, o adevărată capodoperă a stilului baroc, a cărei construcție a început încă din secolul 7 având la bază un templu grecesc.
Fântâna Arethusa a fost un alt obiectiv-simbol al Siracusei pe care am vrut să îl văd, fiind o fântână naturală (denumită așa după nimfa Arethusa) în care crește papirusul și se plimbă nestingherite niște rățuște simpatice. Se pare că doar aici și în râul Fiumefreddo poate fi întâlnit papirusul în întreaga Europă.
După o plimbare printre străduțe pline de magazine cu suveniruri (dulciuri, băuturi alcoolice locale și ceramică mai ales), cafenele, baruri și gelaterii (evident că am și savurat o înghețată, altfel nu se putea) ajuns și la Fântâna Diana, în Piazza Archimede.
Am fost surprinsă să aflu că fântâna datează de la începutul secolului 20, stilul în care e construită mă făcea să cred că este mult mai veche. Am admirat-o, am fotografiat-o și ne-am grăbit apoi spre gară pentru a nu pierde trenul care, cum vă spuneam ceva mai sus, nici măcar nu avea să vină.
Un alt loc care nu trebuie ratat în Sicilia este Taormina. Am fost de 2 ori acolo în timpul sejurului nostru și, dacă aș mai fi stat încă o zi sau doua, aș fi mers și a treia oară. Și dacă tot am început articolul cu referință la Goethe, ei bine și despre Taormina tot el a scris, spunând că este un drum spre paradis. Și nu a greșit deloc. Taormina e orășelul turistic ideal. Poziția sa pe un deal, deasupra mării, cu vedere la vulcanul Etna, monumentele istorice (Teatrul antic, Catedrala, diversele palazo, bisericile, muzeele), strada Corso Umberto înțesată cu magazine de firmă, parfumerii, pasticerii, gelaterii, dar și o mulțime de magazine de artă (ceramică în primul rând), restaurantele de fine dining, plajele la care se poate ajunge cu telecabina sau cu autobuzul fac din Taormina o destinație căutată de turiști din întreaga lume.Este aici un amalgam de istorie și contemporaneitate care nu te poate lăsa indiferent. Pentru iubitorii de cultură – Taormina găzduiește mai ales vara, diverse evenimente gen concerte (în teatrul antic), expoziții de artă, evenimentele muzicale și dans.
În Taormina se ajunge cu autobuzul din Catania (sau din Giardini Naxos în cazul nostru, 1,90 euro biletul), dar există și două variante de mers pe jos. Prima oară când am vizitat Taormina am ales să mergem pe jos, pe drumul care pornește de la benzinăria Q8, până să ajungi la gară. Nu recomand drumul care începe dincolo de gară pentru că este foarte aglomerat, plini de mașini și curbe în ac de păr, ceea ce îl face destul de dificil și periculos de par urs în calitate de turist. Nici varianta aleasă de noi nu a fost foarte comodă, se urcă pe șosea o bună parte din drum, dar având condiție fizică bună spre foarte bună a fost ok, în ciuda celor 30 grade.
Și dacă tot ai ajuns la Taormina, e păcat să nu mergi si mai departe, spre Castelmola. Și acest drum se poate face pe jos, am văzut câteva persoane dar noi am ales varianta cu autobuzul, fiindcă deja citisem că e un drum și mai dificil decât cel Giardini-Taormina, se urcă și mai mult și sunt și mai mult curbe periculoase.De la terminalul din Taormina autobuzele spre Castelmola pleacă o dată pe oră și costă cam 3€ dus-întors, nu mai țin minte exact prețul. Drumul în sine foarte frumos, spectaculos, mai spectaculos chiar decât destinația în sine, aș zice. Castelmola e mult mai mic decât Taormina, dar arta e peste tot prezentă. Mi-au plăcut plăcuțele cu inscripții personalizate de pe zidurile caselor, străzile înguste pietruite, locul de belvedere de unde spot vedea marea și Taormina, magazinele cu suveniruri.
Atracția maximă din Castelmola este barul Turrisi și las aici câteva poze ca să înțelegeți de ce 🙂 Mâncarea a fost bună aici, dar Mojito cu lichior de mentă în loc de mentă naturală…cam dezamăgitor.
Alte lucruri pe care le-am făcut în săptămâna cât am stat în Sicilia: am vizitat Gole de Alcantara, Vulcanul Etna și am făcut și plajă vreo două zile (plaja din Giardini Naxos mi-a plăcut).
Despre astea poate în alt post, sau poate nu, în general mă conving cam greu să scriu atât de mult 🙂 Sper că v-a plăcut articolul meu despre Sicilia și, atunci când lucrurile vor reveni la normal, vă recomand să vizitați această insulă.
